Traiesc intr-un timp ciudat; n-am ceas, n-am telefon, nu stiu cit e ora, ceasul biologic da o eroare de aprox 25 minute, fie inainte fie inapoi, de obicei inainte, deci traiesc intens si pe fuga. De schimbat baterie ceas, de incarcat telefon, urit mi-a fost.
Am niste pampalai in birou care nu-s in stare sa schimbe bidonul cu apa si mi-l lasa mie sa-l schimb. Nu ca nu mi-ar conveni sa ridic o data la citeva zile 15 chile, dar mi se pare degradant sa stai sa astepti sa mi se faca mie sete ca sa poti sa te adapi tu. De dat mail tu ol ricipients, cine are hernie, sa-mi expuna ca atare.
Posetele de dama sint o mare durere de cap, pierd citeva minute zilnic tot cautind un bilet de autobuz, pe care tot il ratacesc. L-am pus in portmoneu, am cautat bezmetica portmoneul. De schimbat poseta, portmoneul sau eu.
Azi am stat 10 minute linga usa de la birou, cum am zis, sint deviata temporar si temporal, deci am ajuns mult prea devreme. Cheile de la birou erau acasa. De cautat cheile, de bagat la un loc cu celelalte, ele nu sint CADOU de la sefu’, ci o necesitate.
Mama a descoperit webcamul, in care se priveste singura, aseara, in loc sa vorbeasca cu mine, se uita la ea in monitor si se minuna de dintii ei si constata ce sus e televizorul din camera. De confiscat webcam mama. De confiscat mama.