Pentru posteritate consemnez că asnoapte am avut insomnie! Tot pentru posteritate spun că după ce am numărat toate oile lumii (care ne depăşesc cu mult ca număr, în caz că aveaţi vreun dubiu) mi-am făcut o cafea pe la patru jumate şi m-am culcat liniştită la loc dormind ca o pruncă pînă dimineaţă mult după ora permisă!
Cînd m-am trezit buimăcită de efectul cafelei, nu mi-am mai făcut alta, pentru că nu mai era nevoie, încă mai aveam cofeină în vine? vene? şi am plecat zglobie la servici. Îmi dau seama că este o iluzie a organismului meu dependent de lucruri care îmi vor altera în timp facultăţile masterele şi doctoratele mintale tenul şi rinichii, dar sînt o fiinţă slabă! Şi nu am mustrări de conştiinţă.
Cred că trebuie procedat altfel. Începuturile de chestii dramatice nu au voie să se petreacă lunea sau pe întîi ianuarie, psihologic este o presiune prea mare şi circumvoluţiunile noastre efectiv se panichează. N-am mai folosit cuvîntul circumvoluţiuni de cînd am folosit şi idiosincrasie. Poate că ar fi fost un lucru bun azi să nu consum nici o treabă de care sînt dependentă, să fiu şi eu mai ţîfnoasă, aş fi avut nevoie.
La prînz m-am dus să-mi iau salada. Pentru că nu mă mai duc la magazinul cu băiatul fatal, a trebuit să-mi găsesc altul. În el erau cinci case, coada comună, o tipă în trening aştepta nerăbdătoare cu o cola în mînă, mă vede în faţa ei, zice la ce coadă stai? La toate. Se uită la mine ca şi cum i-aş fi spus mama ta este o maimuţă alcolistă a păşit înainte mi-a zis ceva cu eşti proastă de moare natura pe lîngă tine şi a plecat la o casă care tocmai se eliberase. Am rămas trăsnită locului, pîîînă să mă gîndesc eu la ceva să-i răspund, trecuse pufnind dispreţuitor.
Mi-a părut foarte rău că eram la punct cu dozele de substanţe nocive în corp, o lipsă - chiar şi de cipsuri dacă ar fi fost, tot mi-ar fi dat un dram de agresivitate, dar nu, toate erau cum trebuie, am fost mai mult enervată pe mine că stăteam cu lacrimile în gît aşteptînd Dreptatea. Dreptatea în capul meu ar trebui să fie o dreptate instantanee palpabilă şi trebuia să se desfăşoare astfel:
fata să rămînă locului ca o stană de piatră, doar că dintr-un cauciuc mai maleabil, să poată să vadă să audă să simtă tot dar să nu poată face nimic şi eu s-o pocnesc mult mult numa palme şi pumni i-aş fi cărat, ea să nu aibă cum să se ferească sau şi mai rău să mă pocnească la loc - că nu-s chiar aşa vitează să mă bag la o bătaie pe bune, revin… să-i torn salata mea toată în cap şi cola ei la fel şi să-i zic na na satură-te na urîta şi nesimţita pămîntului care n-ai respect pentru oameni că asta meriţi… aş fi bătut-o şi înjurat-o pînă m-aş fi săturat. Pe ea ar fi durut-o (nu insuportabil) şi i-ar fi părut rău, moralizator chiar!: şi-ar fi cerut scuze şi n-ar mai fi făcut niciodată!
Dar eu nu eram nici aşa de frustrată să-i sar la gît pur şi simplu să orbesc şi să mă arunc, nici caratistă nu-s, s-o fi aşteptat afară să-i aplic una carată ca-n filme şi să plec, ea de cauciuc nu s-a făcut, asta-i clar!
Am plecat frumos am zis degeaba plîngi, degeaba vrei la mama! Ca să mă autoscot din starea aia mi-am zis că lasă, lasă! lasă că îmi iau eu un sac de box, mă antrenez biiineee şi după aia mă duc în fiecare zi în magazinul ăla, o aştept, vaaai şi cîîînd o priiind…!…
doAmna zusi..!! ăs frumoase oile alia care se puate visa la dablin ?nu mănţelege greşit terog , ios om serios .
poates doar un pik pre-a investigativ, hm, de-şis sfios ; nui adevarat ce minte p0rcu despr-e mine .
p0rcu de antilu vre-au sa zic .p0rcu mi-e cum arata num-i place .