Vineri, stind de vorba, din una in alta, comentam cu colegii mei cit de frumoasa e Irlanda si ce nereprezentativ este Dublinul pentru tara asta si ca ar trebui sa facem calatorii pe coasta de vest, unde se gasesc orase micute si sate pitoresti cu oameni simpli si frumosi. Ca orice natie, si ei sint mindri ca sint irlandezi si considera ca tara lor este foarte frumoasa, am promis ca o sa mergem si asa o sa facem. Pentru o tara atit de mica, are in istorie o groaza de oameni curajosi care s-au luptat pentru pamintul lor si s-au chinuit poate mai mult decit altii sa-si afirme identitatea si neamul lor, istoria e plina cu astfel de exemple, si ca toate istoriile, este fascinanta. Desi au multe influente britanice si in ciuda antipatiei fata de englezi, apropierea geografica si istorica de ei le-a ajutat foarte mult, exista o traditie pe care se straduiesc s-o pastreze.
The wind that shakes the barley este o balada populara din secolul al 19-lea, care cinta despre revolta din 1798 in care irlandezii, inspirati de revolutia franceza, au organizat si ei o revolta, pentru a scapa de dominatia engleza. Cind au plecat oamenii la lupta cea mare, si-au umplut cu orz buzunarele, ca sa aiba sa mai manince pe drum, si cind au ajuns nas in nas cu englezii, unii au fost impuscati si aruncati in gropi de-aiurea, dar orzul a incoltit si asa au aparut in unele locuri smocuri de orz prin care vintul adie.
Filmul a imprumutat titlul baladei si trateaza perioada din anii razboiului de independenta. Cum am spus si data trecuta, dupa cistigarea independentei s-a pornit razboiul civil, unii care erau multumiti cu ce obtinusera, si unii care considerau ca Marea Britanie s-a jucat cu ei un pic si le-a dat iluzia independentei. Filmul se ocupa de doi frati, plecati sa lupte impreuna, dar care in timpul razboiului civil se vad pe pozitii diferite, unul era cu puterea nou instalata, unul care inca nu-si vedea inca visul cu ochii, devine dizident, este arestat si condamnat la moarte.
Bineinteles ca a fost criticat de Marea Britanie, considerat ca un film care inspira ura fata de englezi si ii prezinta intr-un mod rau-voitor, ca lucrurile n-au fost chiar asa, adica nu erau britanicii chiar atit de cruzi. N-as zice, desi englezii sint niste monstri in film, fara pic de suflet, omoara oameni dupa propria lor nebunie, dau foc la case, terorizeaza lumea prin sate, cind ajung irlandezii la putere, se comporta la fel de dur cu cei care inca mai opuneau rezistenta, asa ca filmul e scuzat de-a face propaganda anti-britanica.
Iti trezeste interesul pentru istorie, prin dramatismul actiunii, te impresioneaza onoarea si eroismul personajelor, nu da in patetisme, este pur si simplu un film bine facut despre patriotismul irlandez. Ceea ce e meritoriu.
Ca amanunt tehnic, in film se vorbeste o engleza cu accent irlandez destul de anapoda, asa ca e bine sa fie vazut cu subtitrare.