Vederi
01 decembrie 2009
Vă aduceţi aminte cînd eram la şcoală şi pornise caritasul vederilor între copii? Trimiteai la 5 oameni care trimiteau la 5 oameni şi te pomeneai cu suute de vederi de la toţi, poate chiar şi de la tine, dacă te străduiai!
Eu am avut cîteva cred, dar mai ales am primit de la o fetiţă din Vălenii de Munte, cu care am şi corespondat o vreme pe bază de vederi, apoi scrisori adevărate şi chiar ne-am întîlnit într-o tabără la Nucşoara (ca să vezi ce mică e lumea), era la un orfelinat din nefericire, dar ah, de pe atunci aveam înclinaţie spre făcut bine, m-am hotărît că trebuie s-o adoptăm, cu toţii, ea ar fi fost de acord, adică îmi povestea despre portretul robot al părinţilor ei ideali, care mi s-a părut mie, s-ar fi potrivit – cu mici ajustări, cu părinţii mei (probabil nu aveau să-i cumpere ciocolată cu Scufiţa Roşie în fiecare zi şi alte mici amănunte neglijabile).
Totul a fost frumos pînă le-am prezentat problema alor mei, foarte senin aşa, ce-ar fi dacă noi am lua-o acasă pe penpal-a mea?!
____________
Graţie lui Green Alex, am descoperit raiul vederilor! Este un sait, Postcrossing care se ocupă fix cu împrietenirea cărţilor poştale din lumea întreagă! 208 ţări, 510 vederi trimise pe orăăă, 3milioane373de mii686 vederi trimise, 122demii892 de vederi călătoresc chiar acuma, 18.484.054.421 (nu ştiu să număr atîta) de chilometri călătoriţi!
Mi-am făcut cont şi expediez trei pentru început, să vedem ce se întîmplă, am de trimis la o tante din Finlandia, de 40 de ani, un nene din State de 71 de ani, şi unei persoane din Malaiezia, Yen care presupun că ie băiat.
OMG… ce de-a vederi o să avem…!, se combină internetul cu arta poştală palpabilă, mi se pare foarte palpitant!
17 responses to Vederi
Ha! intereseant site-ul cu vederi; am gasit pe acolo, la http://www.postcrossing.com/blog si un orasel american (Cornelius), “known for hazelnuts, blueberries and vineyards” (suna bine) care cere cate o vedere de la cine vrea, si va trimite in schimb o vedere de la el de acasa.
foarte fain caritasu cu vederi. io n-am avut parte decat de rugaciuni din alea primite in cutia de posta, care s-o multiplici de nu stiu cate ori si s-o bagi la altii, ca de nu, iti ia doamne doamne boii de la bicicleta, iti ia foc casa, sau ti se-ntampla calamnitati de tot feliu.
dada, cu sfintu Anton!
Da, e simpatic saitul
To-morrow, ce zici, trimiţi să vezi ce primeşti din Cornelius
Da băi, deci din alea am primit şi eu!
Felicitare de la primar voi n-aţi primit?! Că noi am primit.
cum sa nu?!
si de la basescu. da vorbim de timpuri moderne, da?
Yen este nume de fata. Majoritatea colegilor mei sunt asiatici si pe una din colege o cheama “Yen”. Desi e posibil sa fie un nume din-ala, gen Gabi, si fomeie, si barbat
suzica – vrei sam zici ca aia e ce petidejunezi tu in fiecare dimineatza? Aia ce vaz io in cartea postala? Mi-e rau. Pai d’aia esh’ tu asa desteapta, dai cu fosfor every morning. Da pot io sa fac asta? Oare pot?
Ma duc sa mai iau o gura de cafea si citeva fumuri de tzigareta si sa sterg de pe creier sentimentu gustativ de iod si mare.
Anx, da?! Io am dat pe Gugle si mi-o aratat masculini, dar daca zici tu te cred si pe tine!
Vai ce blog dragut ai! Esti fana second-life vad!
Da bai Vera, cind ma trezesc bag o farfurie de stridii si o Ghines si plec la servici!
Si te mai miri ca nu te plateste si ca nu ai de lucru decit part-time. Pai, io, in locu lu Jason, te trimiteam la AA zilnic. Si nici nu te mai duceam la plimbari cu voatura de gigolo. Adio shun praz verde la proiectele peripatetice cu dta.
alegzandra – fii atenta, cade planul cu plimbarile noastre cu suzi, in masina lui jason, cu noi cu pa’arele in mina si esharfele in vint. Doamna e alcoolista si nu putem avea confidansa ca shofeaza reglementar.
Doamna Suzi, cati banuti va ia daca trimiteti o vedere din Irlanda in Malaezia ?!
Ca timp? Ca bani? Vreo 2 saptamini si 78 de centi.
Suzi! Esti grozava! Mi-am facut si eu cont pe postcrossing.com
oh, daca imi fac cont moare Mariano, postasul care imi trimite plic auto-adresat sa ii las eu bacsis pentru ca nu imi arunca/rupe corespondenta. Cred ca trebuie sa ii cer voie inainte
Nonica – aceasta povestioara cu Mariano e embellished? Sau tu chiar traiesti in the wild west sau pampasul argentinian? Cum se poate asta? Mai povestiseshi tu despre cum esti mugged pentru un ceas de 5 dolari, pai, de ce stai tu, fetitza, acolo? Nu e mai bine si mai dragutz la bijuteria aia de oras – Tg. Mures?
Sa mor daca tentzeleg. Las ca n-ai zapada ca la Tg. Mures, sau castane coapte fierbintzi, pe strada.
ioi, Vera, nu mai tiu minte daca am scris despre Mariano sau doar intentionam sa scanez frumusetea de plic tiparita la comanda(omul investeste pentru bacsisul ala, nu cerseste simplu!) dar povestea e adevarata. cred ca doar se intampla ca nu stiu eu sa reactionez la o alta cultura, bazata pe bacsis (si in US of A e asa, am constatat)
sau cand iesi, o data la doua luni, pana la marele licurici, sa vezi alte lucruri stranii dar mai interesante decat pe aici.
altfel, vorbind serios si fara sa fiu influentata de nicio intamplare negativa, lucrurile nu stau chiar asa de greu pe aici, mai ales cand stii ca nu mai dureaza mult si te cari de aici incarcat de glory glory