Azi dimineaţă am fost anunţată că amazon a scos un dispozitiv (încă unul - Kindle) din ăla de citit cărţi pe ecran, adică ecarte. De multă vreme tot mă gîndesc şi mă răzgîndesc în legătură cu un gadget din ăsta, mă gîndesc că nu pot să citesc nimic pe monitor decît unele articole din ziare, dar să nu fie prea lungi, să nu fie pe nici un fond, în nici un chenar, nici aşa nici pe dincolo şi să am ochii odihniţi, deci mă răzgîndesc, pentru că probabil nu l-aş folosi. Pe de altă parte, dacă e mai uşor decît o carte şi pentru că nu trebuie să dau paginile (care, cînd citeşti în pat pe-o coastă, cîteodată poate fi o mare durere!), aş putea să-l ţin în orice poziţie, în orice loc, dacă are lumină proprie (hm) nu trebuie bec de cinci mii de vaţi la veioza mea şi dacă ţine 60 de cărţi în el, îmi ajunge tot anul! Ar putea fi ca şi mp3 playerul, pe care nu l-am vrut pentru că-mi bruiază creierul, pînă cînd am ajuns să-l folosesc aproape tot timpul şi fără de care chiar nu mi-ar veni uşor să trec strada!
Nu am neapărat sentimentul bucuriei în fata hîrtiei, am un vag sentiment de materialitate în faţa cărţilor puse în şir indian, cu coperţi colorate şi m-am obişnuit să cumpăr cărţi fetişist vorbind, cum aş putea depozita sidiuri întregi cu opere nemuritoare, dacă arată plat şi poţi să le foloseşti pe post de antiradar?
Dezavantajele la care mă pot gîndi pe loc ar fi: arată impersonal şi e rece, la lumină chioară unele nici nu se văd ca lumea, e posibil să-mi patineze ochii şi să simt că-mi iau foc după cîteva ore de citit. Avantajele ar fi că nu îţi mai faci griji să aduni chile întregi de hîrtie pe care să le tot cari după tine, nu îţi pui problema să le asiguri, să le ştergi de praf, să le cumperi rafturi şi cui rămîn.
O fi trecut oare vremea colecţionării cărţilor şi foarte curînd va ramîne un fel de acţiune pur snoabă şi de-o venerabilă rezistenţă la nou? La fel cum am ajuns să-mi beau cafeaua dimineaţa răsfoind ziarele de pe un computer, fără să bag un deget în gură după care să întorc paginile din dosul cărora nici să nu mă văd, bănuiesc că aş putea să mă duc la culcare cu un ereader de pe care să tot citesc apăsînd pe săgeţi şi să spun că am citit 50 de mega anul asta…
Cititul pe hîrtie e mult mai plăcut, sînt convinsă, mai elegant şi mai firesc, dar aşa cum scrisul pe hîrtie s-a demodat, s-ar putea să se demodeze şi cititul. Am impresia că e ca mersul pe tocuri, face piciorul frumos, dar la sfîrşitul zilei ai înţepături în talpă. Îţi cumperi papuci, arată aproape la fel de bine şi poţi merge cît ai chef.
Şi cu farmecul cum rămîne?
- in concluzie, da e FRUMOS!
Si cind am zis de purcei, m-am referit la un cintec pentru copii care zice
)
Nu, in niciun caz. Nu e suficient ca laptopul a devenit narcoticul din viata mea? Sa mai stau si cu scula de cetit in maini?
Plus, cand ma uit la frumoasa mea biblioteca, ma gandesc ca ar putea si mai frumoasa daca as adauga alte mii de pagini in ea. De carti cu dedicatie ce sa mai zic? Sa ma duc la nea Bill Clinton sa-mi dea dedicatie pe cartea lui, semnand cu un stick pe ecranul sculei mele de cetit? Nu are nicio noima!
Ah si cu durutul coastei asa e, dar stiu de ce ma doare, si ca ma doare pt ca am mai umplut niste neuroni si am mai realizat niste increngaturi intre ei.
Mai ramane si oftica de a nu vedea colturile cartii roase de la atata carat dupa mine - citind-o in tramvai, autobuz, metrou, vacanta, si pe unde ma apuca doru’
Si pentru ca tot vreau sa inchei dar imi tot vin idei, de ce as mai merge in librarii? Ce as mai rasfoi? Conceptul de imprumutat cartile s-ar duce naibii. Mirosul bibiliotecii mele sa-l schimb cu un televizor plat nu cred ca pot…