Cea mai chicioasa chestie zarita a fost o mica statueta in vitrina unui magazin de “antichitati”, o sirena stind obosita si enigmatica pe un craniu disproportionat, data cu lac maroniu spre invechire, daca ar fi fost mai colorata, as fi cumparat-o fara sa stau pe ginduri.
Niste baieti se dadeau cu rolele pe scarile Tribunalului bind cu drag din cutii de Bulmers, peste strada, doi batrini alcolizati vindeau ziare locale intinse pe-o bucata de celofan albastru printre picioarele trecatorilor, intr-un gang doi portughezi rideau si vorbeau la telefon cu iubitele lor si o familie de francezi cu o harta in mina cauta muzeul untului si nimeni nu stia unde e.
Pe un pod trecea o nunta, in spate erau patru camioane, mirele s-a dat jos din masina, s-a dus la camionagii sa-i roage sa-i claxoneze mireasa, emotionata si alba care venea din dreapta, zgomote infernale vreme de citeva minute, publicul mirat, cu urechile astupate, nu stia daca sa traverseze sau sa mai astepte.
Cladiri colorate, in paragina unele, cu placuta la poarta B(ed) & B(reakfast), strazi inguste pe care e imposibil sa nu te ratacesti, si flori mov incapatinate, pe zidul tunelului de cale ferata, trei tigani cu palarii enorme iesind de la demisolul unei case victoriene, pe malul riului, doi copii cu pelerine galbene pescuiau, injurind vremea, un american nu stia daca poate sa traverseze pe rosu, sa nu primeasca amenda de la politaiul invizibil, bodega Stejarul batrin plina de tineri spanioli inghititi de-a valma de atmosfera locala.
Pe docuri, pustiu, cladirea veche a portului seamana cu o inchisoare, stive de cherestea plictisite in ploaie, mirosea a mil, a alge, a mare, a restaurant chinezesc, dintr-un atelier auto auzeau voci repezite, o engleza pe care mi-e imposibil s-o inteleg, accent corkez.
Am facut stinga-mprejur spre centru, partea cosmetizata europenizata a orasului.
corku pare frumos, mereu m-am intrebat cum e, ca tot am citit la joyce si in plus, am o verisoara primara care sta acolo
ete merci suzi, rili nice!