În acest uichend m-am simţit ca o matroană, să zic aşa, deosebit din punct de vedere intelectual artistic şi socialo politic. Sîmbătă dimineaţa la ora 7 jumate a poposit Stelian (dar ce lănţic avea! o, mama mea! din Israel, de unde a luat şi cei optisprezece mii de dolari cu care şi-a cumpărat un apartament în nouăşişşase, în oraşul Pucioasa judeţul Dîmboviţa!) să facă gardul! De data asta am fost pe poziţie m-am ridicat pe vîrfuri să par impozantă şi am zis întîi şi întîi îmi scoateţi florile! Stelian s-a uitat de jur împrejur şi a zis toate? Ceea ce m-a dezarmat m-am dat jos de pe vîrfuri, nu, desigur, doar pe această latură unde o să prestaţi. Dacă mi le puneţi şi în ghivece, cu pămînt, vă fac o cafea (bătut uşor din gene şi sprîncene - nici un meşter nu rezistă!) Bine doamna! Două zahăruri vă rog.
Poate că sună un pic ironic, dar Stelian este un om pe cinste, care a muncit cu multă dăruire şi a făcut un gard drept înalt şi gri, în spatele căruia vecinii mei se pot maneli în voie. M-am simţit foarte gospodină cu ocazia asta, aveam instructajul făcut de părinţii mei care mi-au spus că este frumos să servesc omul la prînz. Normal în tocmeala noastră nu a intrat mîncarea sau apa, dar am zis măi, de ce nu? Să fiu şi eu o doamnă şi să fac hrană, cum i-o fi norocu. Foarte multă pomană mi-am făcut! I-a plăcut şi a mîncat chiar mult că l-a luat somnul cum mă şi aşteptam, a zis că nu a mai mîncat mîncare aşa bună şi ca acasă! Este venit fără soţie, care stă în România cu cei doi băieţi născuţi la diferenţă de nouă ani, dar ce să-i faci! Tocmai cînd era la noi, a reuşit un nepot să-i cumpere bilete de avion (doar venit) pentru soţie şi băieţi la obzeci de euro bucata, un chilipir. Asta i-a adus aminte de alt chilipir, cînd a cumpărat în iarnă un porc de treisute de euro foarte mare. Da. Un Crăciun bun.
Vecina mea a fost foarte de treabă, a dat drumul la muzică, să nu-i fie urît lui Stelian. Dacă nu ar fi fost oameni bătrîni cu case şi mase, eu una aş fi făcut-o pe peţitoarea, aşa am simtit o compatibilitate între ei doi, mai ales în materie de lirice, căci, deşi la noi mergea radioul, Stelian nu a reacţionat, dar cînd a băgat vecina Mirabela, urmată imediat de Cătălin Crişan, Stelian a început ce credeti? să cînte cu un drag şi-un patos de eu am rămas cu gura căscată! Nu doar eu, ci şi dînsa care este o mare admiratoare a acestor doi interpreţi, avînd discografia complectă (şi Stelian la fel!) fiind chiar de cîteva ori la concerte la mare la Mangalia cu bilete luate pe plajă în trei ani la rînd consecutivi!
Dar gardul se înălţa văzînd cu ochii şi cei doi au fost nevoiţi să revină cu picioarele pe pămînt. Vîntul (sau poate nu doar vîntul) a bătut cu putere poarta vecinei spre seară, scoţînd-o din ţîţîni, ea a venit în halatul roz flauşat să ne spună că poarta ei nu se mai încuie din cauza gardului nou ridicat, dar vedeţi cum sînt bărbaţii ăştia? - ce suflet au?, de asfalt făcut chiar în minibetoniera din faţa casei noastre pe care am băgat-o în priză pe geamul de la sufragerie lăsat întredeschis toată ziua, de am crezut că or să intre copiii şi or să ne fure plazma, Stelian s-a uitat la poartă şi a spus ridicînd din umeri că de vină e cuiele şi nu cărămizile, ori el scule de cuie nu are. Of!
deci gardul pana la urma a crescut si a inflorit si acu curtea lu suzi e un fort, un burg ceva
foarte bine ca l’ai hranit pe om, alfel cine stie cum se prabusheste construczia la primul vanticel care va rasuna mai tare din bo
e manelistice.Mirabela si Catalin, ce wikend opzecist ai avut, mama-mama 