Uichend 1
27 noiembrie 2006
Doamne ce uichend incarcat am avut, ceva de groaza!
Simbata dimineata au venit canapelele in sfirsit, dupa 13 (treisprezece) saptamini de asteptare, au poposiiit! Pentru ca in sufra, unde urmau sa fie puse, era o canapea care trebuia mutata in bucatarie, unde era dezastru, m-am trezit de dimineata si am super curatat totul, adica am luat cu bratul si am azvirlit in dormitor, dar pentru ca dormitorul e la etaj, iar eu am avut aproximativ 15 (cinsprezece) brate, am depus un efort considerabil!
(Chiar nu pot sa-mi dau seama unde erau depozitate atitea lucruri, oamenii au obiceiuri bizare totusi!)
Am dus canapeaua din sufra in bucatarie, am inceput sa matur in sufra dar m-am razgindit, pentru ca oricum urmau sa intre oameni incaltati, deci proiectul a fost abandonat si, pentru ca am economisit 5 minute, am profitat si-am bagat doua – trei – patru tigari si-o cafea la marea viteza.
Eu am crezut ca o sa fie ca la o nastere, la genul doi oameni cu o canapea, carind din greu, eu cu DD pe o parte si alta pe post de moase, stringind din rarunchi “impiiingeee” “mai la dreaaapta” “mai la stiiinga” “acu! acu! ii vad minerul! ii vad spatarul !” Etcetere dar nu a fost deloc deloc asa ceva. In primul rind cind eram noi mai nervosi si emotionati a sunat un nene la usa care ne-a zimbit foarte larg cu doi dinti lipsa intr-o parte absolutely charming ca mie chiar mi-a placut, nu glumesc, era foarte reconfortant, imi inspira un sentiment bizar de siguranta. Care ne-a zis canapelele dumneavoastra domnita este aicişaia, deschide usa mai larg sa ne introducem, si-a inceput sa carabaneasca niste perne, care eu am zis astea nu sunt canapelele mele! Ale mele erau ditamai canapelele, mari solide, nu-mi livrati mie pernute de iatac!
El s-a intooors si-a zis aibi rabdare draaaga (“Just you wait,love!”), a mai venit un cavaler la fel de chipes au dezambalat pernele si uite-asa din citeva mutari abracadabrante le-au imbinat si le-au imbucat tadaaam a iesit canapeaua! Magiiiic!
Idem au facut si la canapeaua doi, sari pe ea vezi daca-i trainica, vezi daca merge reclineru, pune degetu aici si semneaza, la revedere saruminutele!
Deci asta a fost tot? Nu usi zgiriate? Nu pereti darimati? Nu tipete?! Si eu cum sa simt ca mi-au livrat canapelele?!
1 Response to Uichend 1
hiacint spunea…
nici nu le-au carat pina ii lua durerea de spate?! oricum, sa le stapinesti cu bucurie
11/27/2006 12:28 PM
________________________________________
vio spunea…
bestiala povestirea ta, ez iujual!
orcum orce canapea care sa respecta trebuie deci udata, conform dictonului latin Podes umectare el canape! (in traducere libera poti sa uzi si canapeaua, mama nu se supara), asa ca te astept disara in prag de sara (in caz ca nu prestez) la drum de veveve (or ym/msn) c-o percica numa buna, care nu ma lesh singura da?
si vreiam sa mai scriu ceva, da daca mai citejte si alcineva?!
11/27/2006 12:33 PM
______________________________________
suzi spunea…
pe toti caratorii ii doare spatele si se lovesc!
daaa, pe astia nu-i durea nimic cred, ca erau tare relaxati, cum am zis, daca as fi avut un rudotel simbata dimineata m-as fi indopat clar la ce ma gindeam eu ca ma asteapta
Tu Vio, normal!
11/27/2006 1:14 PM
_________________________________________
optzecea spunea…
hihi, inseamna ca erau prea usoare canapelele astea
11/27/2006 1:32 PM
__________________________________________
Adi spunea…
bai, nici nu stii ce noroc ai! noi am asteptat 8 sapt. canapeaua (ne promisesera 6) si au bushit-o pe scari, noroc ca am auzit pocnetul. Adica, dupa ce transpiratia lor cursese din abundenta pe parchet, facusera o gaura lejera in spate, invizibila acum, dar pentru care ne-au dat un “bon d’achat” in magazinul lor. Cu care ne-am luat un aparat de facut “gaufres”, o imprimanta si niste super casti (pe care e folosesc si la vizionatul unui anumit serial cind domnul doarme).
11/28/2006 8:14 PM