Anunţ cu durere în glas că foarte curînd o să plec în vacanţă pînă la începutul lui august… neaaa n-am nici o durere nicăieri, abia aştept <insert dans tribal>!, de fapt mă doare sufletul că nu mai intru în costumele de balerină de anul trecut, deci va trebui să-mi cumpăr altele. Ce este bine să iei pe plajă? Leviatanul sau Inimi în cenuşă? Inimi în cenuşă nu cred că există, tocmai le-am inventat eu şi îmi pare rău, am o viziune a două inimi pe bune în cenuşă pe bune, ceea ce e cam gotic. Am găsit un titlu, Curenţi ascunşi! – este cu un om de afaceri grec şi o tipă paranormală, sună mai bine decît ce aş fi scris eu în Inimi în cenuşă!
Eu cred că pe plajă trebuie să iei cărţi care te reprezintă, de exemplu, dacă văd pe un cearşaf Sonete de Şexpir în original o să fiu convinsă că persoana respectivă are nişte gusturi foarte … elegante? Dacă văd un teanc de integrame strîmb din nas. Pe de altă parte, mă gîndesc cîtă voinţă trebuie să aibă cineva să citească asemenea poezie, cînd în jur se aud zgomote specific plajei, adică copii, poza cu maimuţa, oferte de plimbare cu banana, fraze de genul “mai luăm o bere sau facem un fodbal” “Izabela vină la mama imediat!!”, valurile rîul ramul… eu n-am putut niciodată să citesc la plajă, nici ziare nu citesc, dar nici nu pot sta ca plăcinta să mă uit în cer sau în nisip, iau o carte, mi-o pun pe cap şi trag cu ochiul la vecini. Mă întreb ce carte să-mi iau anul ăsta. S-o iau tot pe aia de anul trecut?
Tofifi… Tofifili astea sînt bune. Faza proastă este că eu le-am confundat cu caramelele, denumite popular toffee. Bine, acuma experţii în toffee-uri, fudge-uri, marshmallow-uri pot să îmi nuanţeze ce este de fapt toffee-ul, să zicem că eu mă refer la caramea.
Văd eu la magazin o pungă de din astea toffee şi zic la vînzătoare: - And a bag of tofiiifiiiz pliiiz! - Wha’?! – Tofiiifiiz!… – Toufi? – Yea, tofifi… – Toufi! Noroc că m-a pus să citesc ambalajul, altfel nu mă lăsam. Da, am fost dezamăgită să constat că nu e acelaşi lucru, nici ca nume nici ca aspect, acuma tocmai îmi încerc plombele cu ele.
Ştie cineva cumva de ce poartă oamenii ceasul la mîna stingă? Zilele astea am o problemă cu mîna stîngă deci mi-am pus ceasul la dreapta în fine şi mi-am dat seama că eu port ceasul la stînga fără nici un motiv clar. Dar ce e clar e că ceasurile sînt făcute pentru stînga şi nu pricep de ce nu sînt şi pentru dreapta.
la cărţi, nu-ş ce să zic, eu tocmai m-am remarcat la termele loco cu o revistă Oprah după care cu “Trei dinţi din faţă” deci orice părere pozitivă construită de duamna mai sus menţionată o fi fost schimbată de domnul Sorescu, RIP şi alte alea.
Cât despre ceas la mâna stângă, aparatul de măsurat timpul nu e făcut neapărat să stea pe vreo mână anume decât că s-a constatat după momentul în care domnii nu l-au mai vrut în buzunar, cum mi se pare mie corect, că, dacă îl ţine cineva pe mâna dreaptă şi e dreptaci, ceasul e spart/zgâriat etc…Eu nu mai port ceas de când cu momentul Mexic şi mă îngrijorez că nu prea mă mai interesează cât e ceasul! Treaba lui! Îmi ajunge în mare că e soarele de trei suliţi pe cer sau nu ori că mi-e somn. Ţie nu?