Tofifi
03 iulie 2009
Anunţ cu durere în glas că foarte curînd o să plec în vacanţă pînă la începutul lui august… neaaa n-am nici o durere nicăieri, abia aştept <insert dans tribal>!, de fapt mă doare sufletul că nu mai intru în costumele de balerină de anul trecut, deci va trebui să-mi cumpăr altele. Ce este bine să iei pe plajă? Leviatanul sau Inimi în cenuşă? Inimi în cenuşă nu cred că există, tocmai le-am inventat eu şi îmi pare rău, am o viziune a două inimi pe bune în cenuşă pe bune, ceea ce e cam gotic. Am găsit un titlu, Curenţi ascunşi! – este cu un om de afaceri grec şi o tipă paranormală, sună mai bine decît ce aş fi scris eu în Inimi în cenuşă!
Eu cred că pe plajă trebuie să iei cărţi care te reprezintă, de exemplu, dacă văd pe un cearşaf Sonete de Şexpir în original o să fiu convinsă că persoana respectivă are nişte gusturi foarte … elegante? Dacă văd un teanc de integrame strîmb din nas. Pe de altă parte, mă gîndesc cîtă voinţă trebuie să aibă cineva să citească asemenea poezie, cînd în jur se aud zgomote specific plajei, adică copii, poza cu maimuţa, oferte de plimbare cu banana, fraze de genul “mai luăm o bere sau facem un fodbal” “Izabela vină la mama imediat!!”, valurile rîul ramul… eu n-am putut niciodată să citesc la plajă, nici ziare nu citesc, dar nici nu pot sta ca plăcinta să mă uit în cer sau în nisip, iau o carte, mi-o pun pe cap şi trag cu ochiul la vecini. Mă întreb ce carte să-mi iau anul ăsta. S-o iau tot pe aia de anul trecut?
Tofifi… Tofifili astea sînt bune. Faza proastă este că eu le-am confundat cu caramelele, denumite popular toffee. Bine, acuma experţii în toffee-uri, fudge-uri, marshmallow-uri pot să îmi nuanţeze ce este de fapt toffee-ul, să zicem că eu mă refer la caramea.
Văd eu la magazin o pungă de din astea toffee şi zic la vînzătoare: - And a bag of tofiiifiiiz pliiiz! - Wha’?! – Tofiiifiiz!… – Toufi? – Yea, tofifi… – Toufi! Noroc că m-a pus să citesc ambalajul, altfel nu mă lăsam. Da, am fost dezamăgită să constat că nu e acelaşi lucru, nici ca nume nici ca aspect, acuma tocmai îmi încerc plombele cu ele.
Ştie cineva cumva de ce poartă oamenii ceasul la mîna stingă? Zilele astea am o problemă cu mîna stîngă deci mi-am pus ceasul la dreapta în fine şi mi-am dat seama că eu port ceasul la stînga fără nici un motiv clar. Dar ce e clar e că ceasurile sînt făcute pentru stînga şi nu pricep de ce nu sînt şi pentru dreapta.
59 responses to Tofifi
La mine la tara nu ne-au invatat lectia asta si nici la capitolul simtiri sau simtaminte se pare ca nu stam mai bine. Asta este, ca cei ce am crescut in comunitatea respectiva sa traim cu aceste lacune educationale.
ovidiului – pai, ia-o pozitiv! La capitolul “Am mai invatzat ceva!”, ca nu e nimic mai mult decit atit, intre noi ramin sentimente – sper – cordiale, iar eu ramine sa ma straduiesc sa te fac sa plingi, sa nu ramin mai prejoasa de suzica.
Daca o luam negativ, iti scriam in limba jermana
Apsolvit jermana la facultate, asa, sa stii si tu; dont (nu gasesc apostrofu, sint pe laptop sloven, de pe care se lucreaza si in romana si engleza, e de mirare ca ma descurc shatita cit o fac!) jump to conclusions.
Taaaamdatatatututuuuummm… daca incepeti pe limbi, va rog sa oferiti traducere pentru telespectatorii necunoscatori, altfel sterg.
Pai stiam asta, si chiar pare-mi-se ca locuiesti prin Jermanica, oder?
vai Suzi nu stergea, nu stergea postul anterior, oder insamna “sau”
Nu ca nu sterg posturile, sterg numa cuvintele care nu le intelegem
Oder ramine
!
Madam Ikea, pai, stiu io dinainte ce cuvinte stie unu si altul? Io scriu cum im vine in viteza condeiului, iara dta ori stergi, ca io – stii – daca nu ie cu rautate, no hard feelings (haha!), ori imi zici ce sa traduc si io ma execut, zau, sa nu stea ploaia dacatz mintz.
Ovidiu – nu, ne incurci, sintem prea multe dame acilea. Si nici nu puteai sa stii, nu aveai nici cel mai mic indiciu, sint foarte atenta la ce scriu si tzin minte, daca sint detalii despre mine sau persoane de care chiar imi pasa. Nu stau in Germania, nu am stat niciodata, nu voi sta niciodata, urasc limba germana si nu o stiu, facultatea – in partea ei de germana – a fost un cosmar.