Tincuta gata de turbarea fericirii

Dragul meu nespus de nemaipomenit de drag Georgelus,

inelul care mi l-ai daruit din generozitatea neincapatoare a camerelor inimii dumitale mi-a asternut un minunat platfus pe ochi care straluceste radiind din colturile diamantine ale cristalelor microstalice care nu l-am mai putut scoate dupa deget caci mi s-a umflat nitel minutile de la saramura care am servit-o la Han unde ne-a dus dom Mitica (cu tanti Nuti!!) ca sa cinstim cum se cuvine dezumflul sperantei barcii lui naufragiante in oceanul planetar al lacrimelor glandei lui si pastravul care inota asa mort si delicios cum era el.
Si care dom Mitica mi-a spus intre sase ochi (am iubit eu pe lume) cind te-ai dus sa-ti arenjezi cravata ca nu-ti poarta respectimente si ca ne doreste o fericire cit mai profunda, eterna si de durata pe parcursul vietii noastre, care l-am asigurat de idemul nostru reciproc, confirmindu-i ca-i voi da telegrama cind pleci in delegatie.
a dumitale care te respecta cum bea caprioara apa dulce de piriu,
T.S. viit. O.

George turbat:

Tincuta ce mi-ai facut tu mie Tincuta!
Am primit o scrisoare anonima, Tincuta te omor, citeste cu atentie cum am citit si eu inainte sa fac precum Eodip cind a aflat ca Aida era sora lui!

Stimate domnule,

Poate veti dori sa fiti in cunostinta de cauza cu cele ce petrec in timp ce dumneata alergi cu limba scoasa si picaturi de transpiratie vi se scurg inestetic de pe frunte pe nas si de acolo pe haina de la costum care n-ar trebui sa va imbracati ca un cioclu pe asemenea torente calduroase. Ei bine domnisoara Tincuta s-o numim asa pe dumneai sa stiti ca se intilneste in taina cu domnul Mitica Ce, chiar in casa matusii sale Nuti, femeie cu moravuri cel putin usoare care invirte afaceri necurate si la care vin tot felul de domni cu stare la care ea se ride si ii petrece pina la poarta sagalnic, Tincuta la cunoscut pe Mitica in timpul unei plimbari la sosea de i s-a prins dresul intr-un felinar si Mitica a zis mai bine s-ar rupe felinarul decit un asemenea dres care imbraca un asemenea picior, la care ea s-a ris si apoi au facut schimb de impresii despre lume si viata, fiind aproape nedespartiti o vreme pina v-a cunoscut.
Dar legatura celor doi este departe de a se fi terminat asa ca fiti atent, domnule, ca pestele nu merge de multe ori la apa si sinteti luat drept paravan de mamaliga!
Anonim.

Astept explicatii Tincuto, inainte sa trec la fapte improbabile!

George care te-a iubit.

Tincuta revenind 

 Dragul meu Georgelus care inca te iubesc ca tintarii care-si cauta cuibul vara cind ti-i lumea mai scumpa si caldura mai nadusitoare,

am recunoscut din postavion scrisul anonim al intringantei de Catinca care dintotdeauna m-a urit mereu cu invidie grasa, fiind foarte oropsitoare cu destinul sortii mele care pin-acuma am scapat ca prin
urechile carului cu fin, care ea schiopateaza din piciorul sting caci Dumnezeu mereu face dreptate caci mi-a pus piedica la bal la Sf. Ion cind conasu Dionisie Papistasu ma curtoaza pe mine, ea iubindu-l in nemurirea spiritului ei imbibat in ura si sfrijindu-i-se suferinta vazind cum conasu D.P. nu i-a raspuns confort espectantelor ei din ziua cu pricina, cauzindu-i o criza de euforie contaminanta cu punctul si virgula culminante in a-si pune in miscare toate mijloacele pamintesti si subpamintesti pentru a ma subjuga intrigilor ei necurate (care oricum ea nu se spala, fiind de la tara si neam de sluga),

si vorbindu-se cu Saftica care imi coase mie rochiile care ai vazut ce frumoasa sint ca sa mi le faca mai strimbte si sa ma-mpunge cu acul vrajitoricesc, dar Saftica care e o femeie descusuta si neagera la disperarea pungii mi-a repovestit aceste shcenarii de groaza in stare a inspaiminta chiar si pe o fiinta mai putin nevricoasa cum ma aflu aici pe patul de suferinta unde m-a impins scrisoarea dumitale cumulinda cu anonima dizgratioasa care n-am cuvinte s-o calific (calica de Catinca!),

tanti Nuti m-a sfatuit caci din intelepciunea ei strafulgerata de dublura experientei ei de viata si destin sa-ti reinapoiez inelul si sa te lingi pe bot de nunta cu pirostrii si ciorba de potroace, care
nu ma meriti, ingratitudule, dar eu oricit as respecta-o cu limba de moarte pe tanti Nuti inelul e fixat caci degetelele mele e inca smochinite ca niste stafide contrar timpului trecut si viitor de la
consumarea saramurii, caci tensiunea de la inima-mi trudnica in care m-ai impins cu scrisoarea care vreau sa uit ca mi-ai trimis-o,

iti ofer o sansa unica si incalculabila ca sa stergem cu buretele tot ce-a fost pagin intre noi si sa redevenim la presentimentele noastre de cinste si simtire respectabile care le-am avut mereu intotdeauna intre noi

si astept cu inima tresaltatoare si ascutita ca sa-mi parvie raspunsul cu baiatul care ti-aduce acest bilet care l-am parfumat cu lacrimile mele intrinxsece,

a ta Tincuta care te iubeste ca la fel de inainte de acest accident intrigabil cu miros de compot de Catinca

George nevrednicul 

Tincuto,

Iarta-ma ca nu ti-am scris pina in aceste clipe de maro disperare, deoarece a fost neagra pina acuma, dar de la o vreme se zareste o lumina prin maroul disperarii mele, am fost bolnav de gelozie si am crezut zvonurile mincinoase dar am prins-o pe neofita si-am provocat-o sa-mi spuna daca spune adevarul sau spune minciuni si ea a spus ca a spus adevarul dar n-a spus care adevar!
Dupa calitatea ei de femeie care este mult mai inferioara decit a ta cum te stiu ca arati atit de amfitrioana ea arata ca un soricar pe linga un cocker daca imi permiti aceasta comparatie zoologica, cu toate ca imi dau seama ca nici nu sufera comparatie, inchei paranteza, am dedus ca scrisoarea era izvorita din invidia care ne maninca pe toti la un moment dat si ea este de cea mai joasa speta.
Asa ca Tincuto, sint nevrednic de minuta ta smochinita, dar cu inelul karatist stralucind inca sper, ma asez cuminte la picioarele tale in pozitie drepti caci astept ordine de la tine, sint al tau admirator mai platonic ardent ca pina acum, astept semn de la tine sa te zbor pe culmile cele mai inalte ale dragostei mele navalnice!

George nevrednic de numele tau pe buzele lui.

Tincuta

Dragul meu Georgelusule,
care te iubesc cum iubeste capra neagra pe vinatori si floarea de colt,
ma bucur ca pot sa te cunosc in prealabilul prestabilit prin forma epistototelica si ma trezesc noptile din visele in care mi te-nfatosezi maro si in deplinatatea plenitudinii tuturor culorilor de baza ale curcubeului (caci cum bine spunea proverbul din intelepciunea milenara a poporului daco-roman Cu o floare sufli si-n iaurt, iar rindunele se duc pe bolta curcubitacee)
si freamat de frenezia intimitatii gindului indubitativ de a ma trezii diminetile (se duc, se scutur frunzele de nuc) alaturi de migrenele dumitale adorate care doar clipind din gene si suflind in luminare sa le iau cu mina pentru-ntotdeauna si perpetuu si mai ales mereu.
Tanti Nuti a inceput sa croseteze un gomblen care sa ni-l punem pe perete ca sa ne uitam cu drag la el si sa ne amintim de aceste momente incipitoare care orice doua persoane si in fapt orice doua cupluri de forte le parcurge penetrind zgomotos si huiduind cu mare placere vertijul turbional al destinului in forma lui incognoscibila de soarta (caci grecii aveau vorba nemuritoare din 1001 de nopti Carpe diem!).
Inchei aici micuta mea misila presarata cu apa de trandafiri (care mi i-a adus mai demult dom Mitica, ingropata-i fie amintirea prezenta) si te sarut foarte apologetic.
Te astept dupa-masa sa iesim la sosea care diamantul cristalin va orbiculiza stralucirea soarelui in care se regaseste irisii dumitale, plus trompele lui Eustache.
Pentru intotdeauna si impura,
T.S. viit. O.

George:

Tincuta,
Ma doare capul si gitul si inima pentru ca ieri seara dupa intilnire am gustat din plin niste tuiculita si vin de fericire cu dom Mitica. Capul ma doare pentru ca asa am zis ca am migrene mai ales dupa drojdia de pe care era tras si era tras prost, o sa am o vorba grea cu Gheorghe, gitul ma doare ca am dormit strimb cu capul pe masa
si inima de dorul tau, ca iar mi-e dor de tine Tincuto, pot sa-ti spun Titincuto? Sint tulbure si treburile nu-mi dau pace, dar tot cu gindul la tine am sa stau si-am sa ma uit asa in gol ca vitelul la poarta frumoasa ca tine in rama!
Sa-i spui lu tanti-ta Nuti sa croseteze globenul cu maci care-mi place mie ca i l-am admirat intr-o zi cind tu nu erai acasa ca te dusesei la croitoreasa sa-ti faci rochia aia cu decolteu care m-a lasat pe mine fara o vorba de mi se golise capul, si am zis de-atunci ca imi plac simpli asa si populari, sint flori populare macii, adesea ma duc in cimp si culeg maci, mai ales cind se scutura florile si ramin semintele.
Cind o sa fii sotia mea, o sa mergem impreuna la mincat seminte de mac, sa vezi Titincuto ce bine o sa fie, de cind imi doresc sa maninc cu cineva mac!
Te las cu bine, numai gindul la tine si patru aspirine imi mai da putere.
Al tau devotat,
Ge

Tincuta: 

Draga Georgelutule,
nu dorm noptile cu luna care tu le petreci in destrabalarea companiei lui dom Mitica care doar am prestabilit de comun acord si nesiliti de nimeni ce fel de influienta hidoasa ca mitologia poate sa aive asupra unui spirit atit de primordial ca al matale!
Noroc ca ma recuperez in timpul zilei si mai ales al dupamiezi, caci fara dar si poate (cum spunea dramaturgul popular Calul de dar nu se cauta la subtiori!) obrazul suptire cu cheltuiala se tine si in plus somnul de frumusete nu ingrasa portofelul.
Te rog expre sa-ti modifici stilul alambicisnic de viata si nu mai citi atita din Eminescu (da, e un apropou fin la poema ta atit de draga La Tescovina) care o sa-ti cauzeze la migrene basca citeva dureri de cap in plus care poti sa-i zici lu dom Mitica ca te repauzezi la pat cu o dieta spartana cu biftec si salata de sezon asezonata cu ceapa din soiul cel bun de borangic si niste gogonele, dupa puteri.
Ma gindesc oftator la tine care esti lumina inchisorii mele de la tanti Nuti care a notat cu macii si mai pune de la ea si niste flori de mucigai, sa iasa pastelul mai espresionistic, cum se poarta acuma, in anotimpul floral al primaverii sortii noastre ce ne-a dat-o ursita.
Mie imi plac mult si semintele de bostan, caci cauzeaza la intelect si ajuta pe ogor.
A ta puritana ca o maslina,
te imbratiseaza cu mare dor,
T.S. viit. O.

George: 

Tincuto,
Durerile au trecut ca carile alea mari luate de vinturi de aveau grecii cind se luptau cu romanii de raminea praful in urma lor si amintirea luptelor eroice ca asa durere de cap am avut!
Despre semintele de bostan, avem Tincuto noi, ca crestem si bostani ca am citit intr-un almanah ca sint bune pentru prostata si consum cu regularitate asa ca matele tale si prostata mea or sa fie linistite
cind o sa ne uitam la focul din soba mincind tot seminte de ei, ca restul dam la porci ca nu sintem ca englezii aia animale ca altfel nu pot spune de fac placinte din bostani auzi si tu isprava.
Imi sare sufletul din mine cind ma gindesc la tine, dar cu ploile astea e numai glod ca am mers ieri si m-am umplut de el de ziceai ca-s uns cu rusine pina-n ochi si nu-mi permite sa vin sa te vad la inchisoare dar cind o fi de s-o invara vin neaparat sa-ti mai privesc karatele din deget si ochii tai mari si blinzi ca oile alea care vad numa trifoi pe islaz si se hipnotizeaza, asa ma tulburi tu pe mine!
Citatele care mi le dai ma umplu de cultura si de onoare ca esti citita ca te-am vazut eu cum tineai Dama cu camelii la piept si-am gasit eu unul care mult mi-a placut latinesc intii traim apoi filozofam ma duc sa traiesc si apoi vin intr-un suflet la tine al tau,
Georgel mincator de seminte

14 comentarii

Comentează:

Nume (*)

E-mail (*)

Website

mai multe »

Notify me of followup comments via e-mail