Cred ca are doua calitati mari cartea asta, una ar fi ca este scrisa intr-un ritm in mare parte alert, lucrurile se intimpla de la prima pina la ultima pagina, se rastoarna situatii, personajele scapa nevatamate din scenarii imposibile, mai apar mari monstruleti repusi in drepturi printr-o inversare de planuri, e plina de aventuri ce sa mai…
A doua calitate ar fi ca e scrisa cu umor, cel putin combinatiile de animale sint hazlii foc, de exemplu ultima faza la care am (mai) ris a fost asa: minotaurul si bufnita erau la ocna, care era pazita de niste furnici. Dupa cum stim, minotaurul si bufnita se iubeau. Bun si ea tocmai atipise, el se hotarise sa-i dea in cap furnicii paznic, sa incerce sa se lupte, dupa care, daca esueaza, sa o omoare pe bufnita si sa se sinucida si el spectaculos si dramatic. Bun si ia el tirnacopul si da sa se repeada la furnica, Bufnita tocmai avea un cosmar. Se trezeste si vede furnica pe jos (lesinata de frica) si pe minotaur cu tirnacopul in mina si se repede la furnica, ii ia capul in miini si incepe sa urle ca de ce i l-a omorit pe dragul de Iorgos! Minotaurul se gelozeaza instant si zice:
“- Nu l-am omorit, cucoana. Ce atita scandal pentru un gardian? Ce daca-l omoram? Nu era nici o paguba. Dar nu l-am omorit. Aaa, zise Minotaurul si intra in faza de autocombustie, daca tot crezi ca ti l-am omorit, stai putin, ti-l omor acuma, cu tirnacopul. Stai sa iau tirnacopul si pe amindoi va linistesc, si pe tine, si pe Iorgos al tau.”
Pina la urma bufnita disperata zice ca Iorgos e de fapt frate-su haha si minotaurul nu prea pricepe cum putea fi o bufnita sora cu o furnica, dar aveau alte griji.
Alta faza ingenioasa a fost ca la un moment dat era atit de tensionata situatia, incit actiunea se intrerupe si apare o scrisoare a autorului catre editura, in care cere sa-l mai lase trei saptamini ca sa vada cum rezolva problema, ca e cam in impas cu romanul si cauta acum o rezolvare (si un deznodamint, zicem noi). Ceea ce a fost fain.
S-ar putea face un film dupa carte, adica na, se vede ideea de la care s-a pornit, sau cel putin eu asa o vad, si ar putea fi in felul asta un film de desene animate destul de pentru copii, ori cartea nu e, asta vine de printre rinduri.
Este o carte destul de usoara, nu pune probleme de constiinta si de mare traire spirituala interioara si exterioara, mi-a prins bine, destinde fara sa fie de doi lei, asa ca a fost o pauza bine venita pentru mine, care l-am lasat pe Marcel de vreo cinzeci de pagini uitindu-se la rochia lu madam Guermantes…
(e vorba despre Teodosie cel Mic - Razvan Radulescu)
n-am citit postul, ca tocmai am comandat-o prin polirom si nu vreau sa stiu
… pe langa teodosie si tache a mai intrat si-un cehov …
Imi place mai mult fontul asta si creioanele de sus rulz!