Daaa, m-am iubit cu Marcel pin-am dat-o in Tache (Taş, dupa cum l-a botezat oarecine).
Sfatuita fiind de domnisoara Zambilica, pe blogul dinselei punind un frumos citat din frumoasa carte, eu mult n-am gindit si-am zis al meu sa fie, si-a fost si nu-mi pare rau, caci este surprinzator de invaluitor Tache zic.
Un boier, Tache Vladescu, mort de la paşopt, ne face hatirul, ca tot se plictisea, mort fiind si putrezind, sa ne povesteasca viata lui si cum a ajuns el sa fie omorit de Mamona cel tinar in ultimele zile ale revolutiei, si cine-a fost Piticul si Mamona cel batrin si Boier Lăpai, si cum a asteptat el la ignat sa vina omul lui Mamona sa-l omoare, cu Flora linga el, bind cafele si discutind in timp ce slugile dormeau bete prin bucatarie…
Faza faina nu e ce e scris desi e foarte frumoasa si treaba de se intimpla, e carte de aventuri intr-un fel si de filozofeala si de atmosfera de epoca, faza cea mai pe gustu meu sa zic asa este CUM e scrisa!
Exemplu:
Adevarul e ca boier Lăpai venind la petit nimerise cum nu se poate mai rau, aveam sa aflu asta. Hotarita sa se marite, mama trimisese invitatii unor eventuali pretendenti si, pentru a termina cit mai repede ceea ce isi pusese in cap, ii chemase pe toti odata. La boier Lăpai nu se gindise nici o clipa, dar se pare ca n-a deranjat-o un oarecare petitor in plus, chiar daca acesta venise cu o zi mai devreme decit hotarise ea. Dar nu s-a sfiit sa-i spuna ca a aparut intr-un moment nepotrivit cu planurile ei. Si ca, daca tot a venit, ar putea sta, dar cel mai bine ar fi sa-si ia calul si sa plece inapoi, si daca mai are chef dupa asta si dupa ce doarme o noapte in patul lui, a doua zi dimineata ar putea veni din nou, fiind bine primit si, poate, de ce nu?, chiar asteptat. Si ca ce mai face domnul frate al boierului, Piticul. El, boier Lăpai, a ris si a spus:
- Inteleg!Ca adica intelege nepotrivirea ce s-a intimplat intre venirea si primirea in petit, dar ca el oricum n-are nici o vina venind si ca se bucura ca si mama are acelasi lucru in cap, chiar daca acest lucru e in alta zi, si nu tocmai cind se nimerise sa fie si in capul lui. Si ca domnul Pitic, fratele lui, face bine.
(p.120)
Si pe urma vorbind eu, spunind ca as vrea sa stau o vreme la ei, nu stiu inca daca vremea de stat va fi foarte scurta sau foarte lunga, asta o vom afla la sfirsitul statului.
(p.208)
Adica chiar am citit si-am recitit de citeva ori anumite pagini de frumos ce erau scrise, invirtite asa nu stiu cum, mult mi-a mai placut!
Da, Suzi. E oportuna mutarea ta pe o platforma mai “profesionista”