Mintea. Da, deci am un furuncul! Şi îl cheamă Lola! Mă oboseşte mă enervează mă doare şi este ceva infect.
Lola a apărut din neant şi a fost trimisă la plimbare într-o pereche de blugi strîmţi, frecată cu peria de sîrmă şi detergent de rufe du-te pleacă nu şi nu, ea s-a răzbunat a crescut a înflorit pasional ca într-o telenovelă proastă şi interminabilă, eu nimic, ea hai că mă fac mare, să vezi ce glumă bună.
Pînă m-am panicat, azi sînt panicată! Nu vreau la doctor, nu vreau pastile, nu am făină de in, nu am ceară curată, nu am şprei de gîndaci. Îmi aduc aminte - şi cred că de acolo mi se trage, că am văzut Mumia şi erau gîndacii ăia imenşi în catralioane, care i s-au băgat pe sub piele unuia am zis maaamă cum tre să fie să vezi pocitania movilită sub cutanat, aşa mă simt eu, cu un scorpion plimbîndu-se agale pe sub ţesuturile mele crescute cu drag pînă acuma.
Nu o să mai vorbesc de rău pe nimeni cu furuncule, o să mănînc la ore ficse ceai detocsifiant, mă fac cuminte, harnică, bună, conştiincioasă, numai să scap, mi-e o frică de nu se poate, mă uit din cinci în cinci minute cu oglinda măritoare şi parcă are cap şi se rînjeşte la mine în bătaie de joc, o văd o aud, nu delirez!
Dacă mor din cauza lu Lola, pe cuvîntul meu că mă întorc şi o să fie vai şi amar de zilele furunculelor din lume!
Scuze Lolelor finuţe fără aspect furunculos.
Imi place
pe furunculi mei pe toti ia chemat FUGU…
esact ca a-n filmu ala cu SOGUNU … cand un zbir e otravit cu niste ficatei de fugu gras bagat a-n SUPA… can ciaiu verde nul putea baga ca ciaiu nu merge bine la peste…
dar sanatate multa va dorim duamna ZUSI… sai pice motu LOLITEI va uram…