Mie-mi place să citesc despre bloguri ca fenomen, mă face să mă simt importantă, cum ar fi doctorii. Cînd apare ceva la teveu sau în ziare cu medici cu sănătate, doctorii zic taci oleacă să aud/citesc, că mă interesează, adica e cu branşa! Aşa şi eu, citesc, că fac parte din branşă, aştept să am vechimea necesară pentru a-mi deschide alt blog în care să îmi scriu memoriile din vremea cînd aveam blogul (pe care-l am acuma) şi ce-am simţit ce-am trăit în spatele şcenei, cum mă pregăteam să scriu un post, cum mă documentam, cum mă rîdeam, ce mi s-a întîmplat după ce-am scris (azi de exemplu), care se va chema ceva cu “A fi sau a nu fi Suzi - amintiri şi ipostaze inedite din anii de glorie ai blogului meu”. Uuu asta e chiar o idee în premieră mondială, o brevetez să nu mi-o ia nimeni că mă supăr!
Cu toate că nu mă interesează teoretizarea, dar în fine.
Azi în Cotidianul e un articol şi în el sînt păreri pro şi contra lu blogu, Florin Iaru contra zice aşa:
Orice om orgolios o sa gaseasca oameni care sa-l laude si care sa sustina timpeniile pe care le scrie, si acesti oameni sint, in majoritatea cazurilor, tot bloggeri. Oamenii marunti si pierduti si-au gasit o metoda de a-si exhiba aceasta lipsa de insusiri.
Şi plusează.
Blogurile dau putere de exprimare unor nulitati. In plus, sint vulgare si violente. Autorii de blog nu sint constrinsi prin nici o metoda sa-si asume responsabilitatea pentru ce scriu acolo si majoritatea nici nu se gindesc la asta.
Eu aş fi de acord cu el, cu condiţia ca el să fie mai deschis la minte. După cum în cultură, ca să-i spunem aşa, avem o grămăzimea de proşti care se dau drept oameni profunzi dar sînt zerobarat, la fel de bine dar pe invers, în bloguri se pot găsi oameni interesanţi, care scriu chiar mai frumos decît un redactor la o revistă culturală. Ştiu că sună a blasfemie din gura unei nulităţi ca mine, de fapt nici n-am deschis gura, dar Florin Iaru este prea tranşant ca eu să-i consider părerea drept una inteligentă şi demnă a fi luată în serios.
Dacă eram frumoasă şi deşteaptă, mă făceam stiuardesă sau prinţesă şi nu mă mai interesa pe mine blogu!
Nici n-as fi vrut să scriu despre asta neapărat, dar din cînd în cînd e bine să ai cîte un post din ăsta mai introspectiv, lucid incisiv şi ancorat în realitate! (- foarte bine spus!), nu eşti doar o biată fiinţă scăpată pe blog ca oaia cu turma, dimpotrivă! scrii ca să dai dovadă de. Am uitat firar să fie.
Avem asadar expresiile:
Daca eram frumoasa si desteapta, ma faceam stiuardesa sau printesa
Daca ma faceam stiuardesa sau printesa nu ma mai interesa pe mine blogu
Notam:
frumoasa = f
desteapta = d
stiuardesa = s
printesa = p
blog = b
Notam:
- “si” cu *
- “sau” cu +
- adevarat cu 1
- fals cu 0
Expresiile noastre se transforma astfel in:
f*d=>p+s
s+p=>not b
Stim ca b (blogul) exista si ne propunem a afla daca Suzi este frumoasa si desteapta (f*d) este o afirmatie adevarata sau falsa
Asadar b=1 intotdeauna, de aici rezulta ca s+p=>not b s+p=>0. Asta inseamna ca s si p sunt concomitent 0.
Daca s si p sunt concomitent 0 => f*d=>0 intotdeauna. Asta inseamna ca f sau d trebuie sa fie macar una falsa sau amandoua concomitent. Ne propunem in continuare sa aflam care varianta este corecta
Mai stim insa ca:
1. f*d=>p+s [not (f*d)]+(p+s)
2. f*d=>p+s e intotdeauna adevarata intrucat face parte din supozitia initiala a lui Suzi
Rezulta astfel ca [not (f*d) + (p+s)]=1 (not f + not d + p + s) = 1
Cum s si p sunt concomitent 0, avem ca not f + not d = 1 ceea ce arata ca (not f)=1 si (not d)=1 de unde rezulta ca f=0 si d=0.
Logica matematica e din pacate Suzi uneori necrutatoare
Dar toate datele se schimba daca iti retragi supozitia initiala.
—————–
Totul este o gluma bineinteles - nu de alta dar nu vreau sa fiu huiduit acum de fani