Aici scrie Suzi!

Suzi experimentează

23 mai 2008

Sîmbăta trecută mă distram eu cu mine citind căutari năstruşnice cu gugăl, cineva a întrebat la ce bun deodorantul. Pentru că n-am putut să dau un răspuns concret la problema cu vaca (mulţumesc fetelor care au răspuns!), am zis hai să văd la ce e bun deodorantul dacă el ne este indispensabil. Eu cred că ne este, dar nu m-am riscat vreodată să mă lipsesc de el. Sîmbătă, conjuctura lunii cu saturn în casa a treia mă predispunea la decizii aventuroase şi am zis da’ chiar, ce se poate întîmpla? Nu voi povesti aici trăirile ce le-am trăit, le-am consacrat un capitol special în memoriile mele, tot ce pot spune este că există viaţă după deodorant! Dar.

M-am documentat pe net, am descoperit că foarte multă lume are probleme legate de acest aspect şi doreşte să renunţe!

În primul rînd ni se recomandă nouă celor care ne-am hotărît să facem acest pas, să ne spălăm, mulţi au avut un mare şoc cînd au aflat că s-ar putea ca în unele împrejurări să fie nevoie de spălături mai dese decît de două ori pe săptămînă.

De la spălare, drumurile se despart, în funcţie de specialişti, variază, iată cîteva dintre recomandări:
- să ne dăm cu săpun şi să nu ne clătim
- să ne punem oţet
- să ne pufăim cu praf de copt
- să ne şpreiem cu votcă
- să ne ungem cu ceară de albine
- să ne clătim cu apă de gură
- să ne frecăm cu: levănţică zdrobită, frunze de mentă, coji de mere, banane, castraveţi, bulion

Dintre fanii produselor organice biologice, cam toţi s-au plîns de deourile fără aluminiu, pe motiv că sînt apă de ploaie; după părerea mea – care am testat cu drag acum cîţiva ani, apa de ploaie chiar e mai bună decît respectivele.

De asemenea, am găsit foarte multe articole în care se spune că băiatu cu microscopu care s-a apucat de urlat isteric că o să facem Alzheimer (am povestit cum o tipă de la Big Brother SUA nu ştia să spună alzheimer şi i-a zis “all-timer”?, am crezut că leşin de rîs), revenind, respectivul a vorbit cam ca să nu tacă, aluminiul din şpreiuri fiind nesemnificativ faţă de cît aluminiu băgăm în noi din alimentaţie. Aşadar, dacă ne alzheimerim, nu de la subraţe ni se trage.

Pe mine, această aventură m-a ţinut pînă ieri, cînd am observat că am dezvoltat apucături nenormale la vîrsta mea şi nu vreau să fac vreo obsesie compulsivă. La sfîrşitul acestui experiment mi-am dat seama de inutilitatea lui.

Încheiat raport, astăzi douăştreiapriliedoomiiopt, semnez.
_____
Poftim