Pentru că am primit o provocare şi după cum s-a văzut şi în postul cu cîntatul, liniuţa dintre artă şi ridicol este foarte fină, voi povesti despre ce jenă mi-e cînd mă gîndesc cum dansam eu cînd eram mai mititică.
N-am fost o fată prea graţioasă, din păcate pentru respectul meu şi pentru cei din jur, mi-am dat seama de asta mult prea tîrziu, dar ce am admirat la mine - retrospectiv vorbind, a fost pasiunea şi inconştienţa. Sînt complet aritmată, mi s-a dovedit cu certificat că aud nişte lucruri anapoda, în al doilea rînd, eram prea înflăcărată, aveam tot timpul senzaţia că nu sînt destul de ecspressivăă şi plusam, mă zbăteam ecscesiv şi ieşea o avalanşă de mişcări haotice pe care eu le credeam foarte artistice. În fine, dintre figurile pe care le practicam cu drag erau două - după moda timpului, văzusem nu ştiu la cine (doctor alban? emsihemăr?), una era aia clasică minunată ca şi cum aş fi avut un făcăleţ uriaş imaginar în mîini, cu care mestecam vîrtos într-un ceaun imaginar imens de mămăligă, în sensul şi inversul acelor de ceasornic, ceva de speriat, se crea un mic cerculeţ în jurul meu şi cînd oboseam, o luam la picioare cu mişcarea doi, jocul de glezne sau nici nu ştiu cum să-i spun, că stăteam cu picioarele la distanţă de un metru unul de altul şi mă balansam ba pe stîngul ba pe dreptul, într-un fel de legănat combinat cu săritura pe loc dar foarte ciudată. Ar trebui să mă filmez!
Dacă se nimerea şi dansul raţei sau cum se mai chema, eram cea mai fericită.
Cînd se termina repriza de dans alert, de obicei fetele şi băieţii care se filaseră în timpul ăsta, pofteau nu-i aşa la un mic moment sentimental venea bluzul, eu participam la aceasta bucăţică de pe tuşă, trăgîndu-mi sufletul, pentru că - evident, nu mă întreba nimeni, n-am înţeles ni-cio-da-tă de ce! Îmi plăcea să cred că erau înspăimîntaţi de personalitatea mea expansivă! Cîteodată eram cam ofticată, că aveam şi eu băieţi “de-o noapte” în inima mea, dar, aparent inexplicabil!, îmi evitau privirile şi chiar o luau în direcţia balcon sau toaletă cînd mă apropiam periculos. Sau invitau pe altcineva la dans repejor, lucru care îmi zdrobea inima, dar o făceau intenţionat, să nu bănuiesc eu că şi ei mă plac să nu creadă ceilalţi care şi ei mă plăceau toţi fără ecscepţie că aşa şi pe dincolo (era imposibil să nu dobor cu şarmul meu pe ring) în urma unei gîndiri alambicate concluzia era că vor la modul pervers să mă mai fiarbă. Abia cînd n-am mai dansat deloc la distracţii, am stat foarte plictisită şi n-am mişcat un deget!, am reuşit să fac rost de-un admirator care să nu mai fugă de mine!
Cam asta e cu dansul, acuma o să pun un clip minunat, pe care ştiu sigur că l-am dansat! Parcă şi acuma-mi tresaltă inima…! xcb
)
xho xho
lesin de ras, chiar nu posa imi imaginez ca cineva ar dansa pe asha ceva! din descriera ta, parca vad o mica Elaine (eu kiar stiu pe cineva care danseaza asa, si e serioasa, adica nu face la misto 
Poate se intoarce moda, sintem profesoare de-acuma!
lasa mama, noi inca mai facem d’astea…si suntem cu un pas aproape de 3j de ani
merem in oldiez bar si ne destrabalam pe mchammer de nu ne mai sta nimic in cale…and who cares? no one..noi radem intre noi, ne distram cum putem si cat mai putem 