Supermouse!
11 august 2009
Uci: Iaaa uite ce avem aici!…
Supermouse, cu un lansator de rachete îndreptat spre botul pisicii: “Se elo tu mai litl frend…”
Ştii faza asta cu say hello…? Cînd în Scarface ia Tony ditamai mitraliera şi explodează uşa unde-l aşteptau băieţii şi face măcel, aşa şi hamsterul – se holbează Uci la el, el se uită în ochii ei şi zbaaang îi trage o bucată de vede aia stele verzi!
Suzi: Băi, deci tre să scriu în blog faza asta cu hamsterul, este destul de epocală pentru mine, n-am stat niciodată cu un şoarece sub acelaşi acoperiş de bună voie.
Supermouse: Ţi-aduci aminte cînd ai lăsat şoarecele în capcană pînă a putrezit şi ai găsit numai scheletul?
Uci: Dă-mi-l mie şi te scap de el.
Supermouse: Gagica mă face nervos, mai dau o tură cu roata, poate pleacă.
Suzi: Stai calm, să te pozez. Vezi că deschid uşa, dacă faci o mişcare greşită, eşti ca şi mort.
Uci îşi freacă labele.
Suzi bagă bliţul.
Supermouse: Huoaaaa m-ai orbit! Mi-au ieşit ochii roşii?!
Suzi: Eu zic că arăţi chiar mai bine decît în realitate. Un fel de Supermouse dandy…
Musca de pe bec: Şi miroase oh diviiin!…
Păsările cerului: Poate să şi zboare?!
Uci: Da, dacă-l arunc eu în sus.
Suzi: Să nu uităm că e musafir.
Uci: Accidente se pot întîmpla oricînd…
Supermouse roade nervos o bucată de şerveţel, păsările se lipesc de geam şi trag cu urechea, Uci dă din mustăţi şi face planuri criminale, musca bîzîie îmbătată de miresme, Suzi se întreabă ce-i mai lipseşte din menajerie.
Dintre toate animalele de care puteam să avem grijă, nu puteam face rost de o broască ţestoasă, ori de un arici, ori de un bulterier, ori chiar de o capră, ne-am ales cu un hamster super stresat, fără coadă, care răspunde la numele de Ghiţă. Foarte palpitant!
73 responses to Supermouse!
Mi se pare mult 600 de mii, la noi scade mult in timp, adica acuma gasesc primele doua volume cu 6 euro bucata, deci mai astept.
Am citit si eu Posta si mi-a placut, de fapt cred ca e singurul lucru pe care l-am citit de Bukowski.
Spuneam pe aici ca la mare am citit “Femei”. Mi s-a parut mai interesant decat “Posta”.
Nu mi se pare mult 59 lei, mi se pare mult cand pe o carticica de 80 de pagini dai 30… Adica, na, daca valoarea cartii nu e data de numarul de pagini, pretul are totusi o stransa legatura cu el.
Deci e misto Femei zici, bun.
Ah, eu nici nu investesc in carti sub 300 de pagini, din acelasi motiv zis de tine, cu cantitatea şi preţul.
Acuma stau si ma gindesc ca n-am carti de poezii.
Tu ai zis ca ai fetiş cu cartile sau era altcineva?
Cred că era altcineva, că eu nu prea folosesc cuvântul fetiş. Adică nu mă văd fetişist… Poate am spus că pentru mine contează şi cartea – obiect fizic, nu îmi place să îndoi / subliniez cărţile. Sau că mi se întâmplă să cumpăr cărţi doar pentru a cumpăra cărţi, deşi ştiu că unele dintre ele vor rămâne necitite. Sau că arunc (abandonez) cărţi destul de greu, doar dacă respectiva carte e într-o formă jalnică şi nu m-a interesat conţinutul ei în nici un fel. Dacă de asta era vorba, atunci eu eram.
A propos de carti de poezii, m-am decis eu sa imi cumpar Operele lui Ovidiu ca mi se parea jenant sa ma cheme Ovidiu si sa nu-l fi citit. Le-am gasit la un pret destul de piperat dar am zis ca na, merita banu’. Zis si cumparat. Si m-am apaucat sa-l citesc. Mama ce greu de digerat mi se pare baiatul asta…
Liviu, da, tu erai
Ovidiu, le-ai luat in germană?!
Nu, in română.
ce zice liviu despre “book fetish-ul” lui suna a cartea asta – a history of reading – http://www.amazon.com/History-Reading-Alberto-Manguel/dp/0670843024 – daca-o gasiti de cumparat e chiar faina
Au citit-o?
Pare misto la subiect, dar ma intereseaza cum e scrisa, ca ma plictisesc documentarele de obicei.
Mm Liviu n-a zis ca are vreun fetiş – io am zis; el doar ii plac cartile.
mie mi-a placut, e scrisa putin a la borges, si nu e documentar.
in librarie am citit 2 paragrafe din carte, mi-au placut, da m-am gandit ca nah, e “istorie”, deci boring, si am lasat cartea deoparte si m-am dus pe la alte rafturi. am revenit la ea din intamplare, am citit alte 2 paragrafe, mi-au ramas in cap, si o ora mai tarziu m-am intors sa cumpar cartea
ah, si am citit-o in italiana, in liguria, in vacantza. deci mi-a placut 
Parca te vad pe-o coasta
privind amurgul lin
cu bratzele intinse
spre Pontul Euxin
spre locul unde astazi
straini barbari se string
si geme apa marii
si valurile pling.
Are si niste semne de ortografie, dar pe alea nu le-am invatzat. Nu stiu cum suna in original, dar la 15 ani, ma-nebuneam dupa Ovidiu, cu povestea lui trista de iubire si cu ‘toata lumea care era contra lui’.
Ovidu, citeste cu voce tare din cind in cind – e un poet foarte muzical.
si dupa aia citeste eliada si odiseea
Zice Ovidiu la începutul EPIGRAMEI din AMORURI:
“Noi, altădată cinci cărţi, acum trei sîntem doar la număr;
Naso, acel ce ne-a scris, astfel a vrut să-arărtăm.
Înlăturarea a două din noi, de cumva nu vă place,
Va uşura pe atît plictisitorul citit.”
El nu scrie urît, dar trebuie răbdare. Poate aşa ca şi cu Iliada şi Odiseea. Sunt fragmente interesante dar ca să ajung la ele trebuie să trec prin altele pentru care nu manifest mare afecţiune. Sau poate trebuie o altfel de dispoziţie în a-l lectura. Voi continua. Cu voce tare, asta nu ştiu însă şi nici de ce.
suzi, scuze, dar
ovidiu, te-a parasit glagoria, esti temporar in stadiul 3. Cu voce tare pentru muzicalitate (evident, nu genul de poezie oferit de tine, ci cel oferit de mine).
păi ce, genul de poezie oferit de mine nu e bun?
Oa ce traducator benga la faza cu “acum trei sîntem doar la număr”… buuuu…
Pi poezia ta nu-i buna la citit cu voce tare finca ti se impleticeste limba-n gura cind citesti aia si in plus nare nici un farmec, pe cind aia cu pontu euxin pe-o coasta apa marii geme valurile pling e poezie. Mai placuta urechii decit 3 carti care vorbesc cu Naso.
Lasa Ovidiu, ca e buna cartea aia la impresie, importanta e intentia, poti s-o iei la pescuit.
suzica, de ce nu il incurajezi sa citeasca oareshce chestii mai grele, de literatura serioasa? as it is, nu cred ca e prea atras de asa ceva. Daca deja s-a apucat, noi trebuie sa ii oferim sprijin moral si indemne la tenacitate, nu frivolitatzi. Ce naiba?
ovidiu – e buna si poezia ta, traducerea nu e prea grozava. Cea pe care ti-am oferit-o eu e muzicala (citeste-o si tu tare, nu intzalegi?), e dramatica, e bine tradusa, in citeva vorbe iti creeaza nu numai o imagine, ci si un feeling. Era un fragment ‘de top’, ca sa te insufletzeasca in efortul tau cultural, suzi ma submineaza, uita chestia cu pescuitul. (Aoleu, sarmanu de tine, iar iti dam sugestii contradictorii, iar esti intre ciocan si nicovala).
Deci Ovidiu e literatura mai grea? (drept e că are cartea cam 1200 de pagini
). Eu vreau să fie ca Scufiţa Roşie. Şi cu multe dialoguri. Şi fără fraze interminabile. Şi fără descrieri lungi. Şi fără… Dar de fapt de ce să citesc? La ce bun cetitul? Ia nu mai bine beau eu o bere la Oktober Fest? Mai puţină carte că nu ne trebuie carte. Trăiască alcoolul. Am decis bine?
S-ar putea face un studiu academic despre cum traducerile proaste cresc consumul de alcol in rindul tinerilor. Cititul nu este bun la nimica, deoarece ne da de gindit asupra abisului infinitului si inutilitatii noastre, de exemplu Ovidiu, iata, marele poet, s-a ales cu o statuie in Costanta si o carte de 1200 de pagini pe care n-o citeste nimeni. Nu mai bine bei? Sint de acord cu tine, Ovidiu.
Vera?
suzi?
A. Că adică ţi-am dat microfonul.
N-ash vrea sa sune presumptuous, dar credeam ca e evident ca am intzeles ca mi-ai dat microfonu si ca eu ti-am intors mingea. Care se gaseste la tine in teren. Ca nu am mai vrut sa adaog la ceea ce deja am spus. Nu mai era nimic de spus; eu ii zic ‘citeste, chiar daca e greu’, tu insishti sa-i zici ‘joaca-te, mimeaza, ia-o ushor’. Nu vad ce ar mai fi de discutat pe aceasta tema.
Ovidiu, tu fa cum crezi/vrei si da salutari Ginutzei. Mi-a placut mult cu cintatul la telefon, iar alegerea melodiei mi s-a parut jeniala.