Aici scrie Suzi!

Stare de lucruri

19 februarie 2008

De mai multe dimineţi mă trezesc cu două trei patru coarne, aripioare în dreptul urechilor şi un gol la ceafă datorat chiar nu ştiu

Parcă cineva îmi pune mîna pe faţă în timpul somnului şi începe să-mi îndese ţeasta în pernă învîrtind-o pînă se face în vîrful capului un fel de lipsă de păr ca şi cum aş avea capul tăiat, turtit drept urmare

Trebuie să fac o treabă care mie nu-mi convine, ia şi dă cu apă peste freză, usuc-o înfoaie-o spumeaz-o lăcrimează, înjură, după 5 minute

Mă uit în oglindă, coarnele şi vîrtejurile nocturne se refac cu o viteză uimitoare sînt mai rezistente decît credeam şi atunci solutia ar fi

Să mă tund iar, dar m-am încăpăţînat, este un moment cînd am de ales

Pînă cînd părul meu va fi reflectarea problemelor tărtăcuţiste sufletiste şi interacţioniste rezolvate aparent pintr-o mutilare fără milă?, căci am aflat în acest uichend, violenţa nu rezolvă

Cineva îmi povestea cum în faţa firmei sale un cîine şi-a făcut nevoile care l-au cuprins, un om a trecut pe acolo la un timp după ce cîinele mulţumit şi uşurat se îndepărtase discret împreună cu stăpînul său care se întreba mirat ce-o fi mîncat potaia de-a ieşit asemenea gozavie. Omul nostru a călcat în plăcintă, a urcat în firma mochetată de la intrare pînă la ieşire, a umplut de miresme întreaga natură. Suzi a spus că normal stăpînul cîinelui merita uns cu rahat din cap pînă în picioare ţinut o săptămînă într-o cameră neaerisită şi după aia … bătut!? Chestia asta nu ştiu de ce, a oripilat întreaga audienţă, care se gîndea doar la o amendă, eventual curăţarea mochetei din firmă…

Cu nervii încă vîjîind în cap, frustrarea mea s-a canalizat pe ce era mai la îndemînă, mi-am jurat că imediat ce ajung acasă

Dacă într-o zi o să chelesc? Dacă mă ajunge blestemul părului? Nu mă mai tund niciodată.

Am făcut o mică moviliţă de dat la caritate… haine relativ noi, care nu mă mai încap. E drept
M-am întrebat dacă să le păstrez sau nu, am zis că
Eu de slăbit să reintru în ele, n-o sa mai slăbesc. Chestia asta m-a liniştit ca şi cum mi-ar fi luat cineva o piatră de pe inimă. Singura tristeţe a fost că de ce
Nu pot să spun şi eu o dată: tu de îngrăşat oricum n-o să te mai îngraşi, niciodată n-o să te mai îngraşi, niciodată!

Ah şi literarmente, sînt îndrăgostită hihih de