Oamenii mari se joaca de-a literatura si sunt pedanti, ei construiesc romane cu arta scrisului si in joaca lor au desenat o carte ca un sotron, sariti-l cum vreti, dragi cititori, chinuiti-va sau bucurati-va, sariti in voie printre capitole si veti descoperi, poate, cheia, aruncati pietricele peste desenul cu creta colorata, intrati in jocul nostru, dupa regulile noastre.
Iti ofera un caleidoscop subtil, cu multe aranjamente, un labirint frumos intortocheat, croit cu grija pentru deliciul cautatorilor de comori, cu mici capcane si portite spectaculoase, schimburi de priviri peste masa cu veioza verde, se mai triseaza din cind in cind, si ce daca, face parte din placerea jocului, nu te ridica sa pleci, tine ochii pe carte, nu esti pierdut, ne intoarcem de unde am ramas, citeste linistit.
Capitolul 34 - doua texte intercalate, ai grija, trebuie sa sari doar un rind, cind ai terminat, o iei de la capat, citind rindurile impare, cu grija, sa nu-ti fuga privirea, oricum nu duce nicaieri, rabdare, poate dai de un oracol care-ti face cu ochiul, intra incet aici, e un priveghi, a murit inocenta Parisului, intr-o camera sordida, si-a luat zborul prin fumul Clubului, si nimeni nu sta sa se gindeasca, oameni fara suflet, absorbiti de propriile lor cautari.
Te prelingi incet linga perete, si-ti pui pantofii uzi de ploaie linga soba, sa se usuce, simti aroma de jazz plutind, te prinde discutia si uiti de ce-ai venit, ti se arata curind usa, trebuie sa intri in camera lui Morelli, cu dosare colorate si hirtii imprastiate pe care trebuie sa le citesti cu grija, ar putea fi intrarea in alta camera, dai de-o fereastra de unde vezi doi cosari iubindu-se sub un pod, si rujul care a uitat urma buzei, cercul lasat de deget pe apa si atitea deziluzii…
Ia creionul si noteaza:
la Paris sintem precum ciupercile, crestem pe balustradele scarilor, prin incaperi intunecoase unde miroase a untura, unde oamenii fac tot timpul dragoste si apoi prajesc niste oua si pun discuri de Vivaldi, isi aprind tigarile si vorbesc (…) toti facem dragoste si prajim oua si fumam, ah, nici nu-ti poti imagina cit de mult mai fumam, facem dragoste in picioare, culcati, in genunchi, cu miinile, cu gura, plingind sau cintind, iar afara e totul, ferestrele dau spre spatii libere si incepe cu o vrabie sau o infiltratie, ploua tare mult pe-aici (…) si totul rugineste, canalele, picioarele porumbeilor, firele de sirma.(…) Aproape ca nu avem haine, ne descurcam cu foarte putin, un palton gros, niste pantofi in care sa nu intre apa, sintem foarte murdari, toata lumea e foarte murdara si frumoasa la Paris (..), paturile miros a noapte si a somn greu, dedesupt sint scame de praf si carti.