Aici scrie Suzi!

Scrisori litorale

02 august 2009

Dragi hotelieri,

Doresc pe această cale să vă felicit pentru iniţiativa abbsolut dezarmantă de a oferi clienţilor voştri cu pensiune completă acces nelimitat la cafele, ceaie, capucine, sevenapuri, mirinde, ape plate daaar şi la: sticlele cu alcoluri rafinate, canistrele de vinuri, nu în ultimul rînd, la butoaiele de beereee! Ce m-aş fi făcut eu, pierdută pe litoral, cu canicula în freză, cu stomacul refuzînd să înghită proteine solide, incapabilă să dorm ortodox noaptea (în afară de că mă colapsam în inconştienţa indusă de becksbecksbecks)! În numele meu şi al tovarăşilor mei de lupte, precum şi al familiei care juca table pe marginea piscinei fără să se mai deplaseze ca în alţi ani în Satul de Vacanţă, vă mulţumesc.

Am o mică problemă cu voi totuşi, berea asta a venit cu un preţ. Brăţara magică aurieee! Care-i faza? Oameni mai plimbaţi decît noi pe meleaguri greceşti turceşti bulgăreşti şi chiar egipteeene (cu pensiune integrală, a nu se uita aspectul), ne-au mărturisit că brăţara este o practică banală – chiar de la sine înţeleasă în lumea civilizată unde este nevoie de o recunoaştere a condiţiei de turist în orice împrejurare (cu litere mari numele hotelului plus ANUL!). De fapt, trebuie să vă mărturisesc două lucruri, unul a fost că am văzut alţi nefericiţi cu brăţări mai urîte, ale noastre erau chicioase dar nu bolnăvicioase şi doi eu am plecat cu ea, deci aş putea să mă întorc să vă bîntui bine mersi.

Dragă plajă cam goală,

Recunosc, te-am vizitat mai rar şi mai scurt decît altă dată, pentru că era un bar la umbră foarte cald şi, ca de obicei, eu m-am suprabronzat din prima, am scăpat de-o grijă! Dar dude, erai goală goală, nu cred că am văzut pînă acum atîta pustietate, nu ştiu cum de Anca Ţurcaşiu nu dă în depresie la Majestic, nu era nimeni la mese şi ea presta neobosită seară de seară cîte un program super ciudat artistic interactiv. Nici măcar la Rex nu mai erau maşini din alea la care să fluierăm connaisseuristic, era o ceva albastră pe care o exploatau toţi luzerii sub privirea mai superioară şi înţelegătoare a paznicului, de parcă ar fi fost a lui. Am văzut o fată care încerca să se crăcăneze pe parbriz de la distanţă şi prietenul ei o poza de jos şi zîmbea mîndru. Abia aştept să-i văd pe saituri de valoare! Apropo de fete…

Dragă fată în valuri,

Nu ştiu ce cauţi tu în pozele mele, mă înţelegi? Normal şi normal eu eram la mare, ca şi tine, în baltă ca şi tine, cineva era cu aparatul în mînă să MĂ pozeze cît mă prefăceam că înot. Eu nu te-am observat, dar aparatul te-a imortalizat de vreo şapte ori, nici n-aş fi ghicit momentul, dacă nu ar fi apărut capul meu undeva într-un colţ, cu fălcile umflate şi ochii bulbucaţi în timp ce mă chinuiam să zîmbezg zegzi (de fapt mă înecam, nimic nu e mai stupid decît să stai la mal, în fund, şi să ţi se spargă valurile în ceafă, salvamarul nici nu s-a uitat la mine cînd a trecut pe acolo), ca un fel de ironie, aşadar m-am decupat scurt. E una din cele mai reuşite poze în care apar şi eu!

Ce frumos e la mare!