Ce face un om pasionat de computere, cînd are gagică? O convinge că îi trebuie şi ei un computer. În felul acesta, o ţine ocupată şi pot avea un hobi în comun.
Cînd m-a convins DD că-mi trebuie leptop - pentru că stăteam pe desctop şi nu mă mişcam cînd avea el chef să mă mişc sau plecam cu tot cu maus/tastatură numai de-a naibii, mi-a zis tu nu tre să-ţi faci griji de nimica, doar mergem, îţi alegi unul, eu îl plătesc (în ce hal de disperat era) şi nu te mai prind pe computerul meu. Eu am zis foarte clar că nu-mi trebuie aşa ceva, unde să-l pun, e snobistic.
La finalul mai multor luni de cercetare informare şi ros unghii, m-am hotărît la unul. L-am comandat a venit foarte frumos, mie nu-mi plăcea am zis io nu mă joc pe ăsta, încălzeşte, n-are maus, nu şi nu, vreau la computer pe birou, degeaba am dat cîrca de bani, DD a trebuit să stea cu el în braţe cît mă jucam eu la computerul lui.
În timp bineînţeles că ne-am apropiat, am fost invitată să-l ţin un pic, apoi să îl ţin mai mult, după aia l-am cerut chiar eu, în cîteva luni ne-am declarat amorul şi am fost nedespărţiţi.
De la un timp leptopul meu dă semne de oboseală eu sînt neliniştită şi amărîtă. M-am dus la doctor şi i-am zis uite-aşa uite-aşa, hai să-i facem nişte analize. Hai. Nu a durat prea mult, au ieşit chiar bine, avem hardiscul un pic îmbătrînit… ca să vezi şi memorie slabă, asta ştiam. Ce e de făcut. Nu ştiu, ne mai gîndim, duceţi-vă acasă şi comportaţi-vă firesc. Mulţumesc.
Cînd sînt zile din astea ciudate care dintr-un spirit oin trebuie marcate în vreun fel, de-al de valentin opmartie ziuamamei ziuamuncii, DD are o singură idee în cap, unică şi fixă, îmi cumpără dulciuri.
Faza asta de fapt este o metodă de-a-mi testa mie docilitatea, eu, nemîncînd dulciuri decît în momente de criză glicemică sau existenţială, rar dacă mă avînt la ceva, dar el continuă să îmi prezinte tot felul de bizarerii zaharicoase şi face experimente pe mine. Mi le bagă sub nas zice na! ia vezi, asta nu-i bun? Eu gust, scuip, zic nu, DD zice ooo ce mă enervezi ia să vad… sînt bune, dă la mine… uite-aşa, el cumpără atenţia şi o şi mănîncă.
Ieri a venit cu două cutii de bombonele din care una mîncată jumate şi! în plus mai am ceva dar nu pot să-ţi arăt acuma că îţi arăt mai tîrziu, du-te şi plimbă-te prin casă! Du-te şi joacă-te ce vrei tu pe computerul meu! Daaa! După un timp mă cheamă, gata. Eu pun mîna la ochi zic arată-mi, pai gata, mă uit nimica nou, nimica deosebit, unde e cadoul meu! El se uită cu drag la leptop, acolo e cadoul tau… Poftim? Ghiiici ce am făcut! Uimeşte-mă… I-am schimbat memoria! OMG! Daaaa, i-am pus două de (nuştiucît!) acuma ar trebui să-ţi meargă tun! Îţi dai seama!? Nu-ţi dai seama!? Hai dă-ţi seama! De ziua îndrăgostiţilor ţi-am pus memorie nouă!… Ah ce romantic…
nu osa imi iau piticanie ever!
si acu ce bine stau eu in pat, numai cobor ever, e si calorifer, 2 in 1, ce mai 
da, silver power 
pupici
sa zici mersii ca nu ti-a cumparat chiloti cu paiete
