Cind citesc eu Umberto Eco, am un presant sentiment al neputintei de a-l intelege nu complet, dar macar cit de cit. Adica sunt in pozitia in care, ca cititor, ma intreb: am priceput eu ce vrea sa-mi spuna? Sau m-am lasat dusa de valul naratiunii si am pierdut mici semne si intelesuri? La Pendulul lui Foucault, am sapat si-am sapat, pe linga el, sa pricep ce e cu pendulul, ce e cu templierii, cit de cit m-am descilcit.
Laaa Regina Loana, s-a intimplat ca naratiunea era care era si nu prea, desenele erau care erau si atitica tot…
Yambo are un accident in urma caruia ramine amnezic, toti cei 60 de anisori ai lui sunt pierduti si el trebuie sa-si recapete memoria, ca sa poata intelege ce e cu el. Se intoarce la casa parinteasca si se apuca de scobit in cautarea trecutului si a clickului care o sa-i redea copilaria adolescenta tineretea…
Si aici domnul Umberto ne invirte printre carti vechi, postere, cintecele, si benzi desenate… care nu-l ajuta la nimic, cum nu m-a ajutat nici pe mine. Adica estetic politic si cam atit. Ca sa continui firicelul, nimic nu i se arata, se invirte peste tot si nu-i vine nici o amintire nimic, pina da de un Shakespeare vechi si are un nou atac, intra in coma unde i se redesteapta memoria si ne lamureste si pe noi cam ce-traise el o bucata. Abia aici cartea devine interesanta! Dar nu dureaza prea mult, sperante desarte, vine valul doi de fantezie, care pe mine m-a fermecat pina la o bucata cind am inceput sa atipesc de prea multa brambureala. Nu spun sfirsitul ca sa nu stric placerea cititorului de bloguri si de carti.
Eu din cartea asta am ramas cu urmatoarele, cu liniuta:
- Afisele, comicsurile, atmosfera de perioada de razboi
- Amintiri din razboi, cu fascistii, comunistii si caderea lui Mussolini
- O frumoasa dizertatie despre Dumnezeu, pe care o s-o si copiez la colectie
- Ideaa ca prima dragoste nu se uita niciodata si cautarea puritatii tralalauri
Parerea mea este ca s-a fiert pina s-a dat in foc si-a ramas un mare semn de intrebare in cartea asta. Eu una ma intreb care-i faza, nenea Umberto? De ce ma transformi pe mine din cititor de romane cu naratiune, intr-un student de-al dumitale? Ca arabesc pe tema comiscuri vechi merge merge, ca roman, spre deosebire de Numele si de Pendulul, mneah.
Mi-a trecut pe la urechiuse cum ca ar fi ultimul roman, dupa declaratiile lui, pacat.
Comentarii recente: