Ah, calatorind eu cu trenul intre Bucuresti si Iasi (circa 6 ore jumate, cu trenuri nefumatoare!), neavind motiv sa ies pe hol cu sticla de suc si sa ma rezem cu fundul de geamul compartimentului pentru a savura o tigara, m-am gindit sa-mi iau o carte care sa ma tina legata de bancheta si sa nu aud vorbe de genul cit e Cola in Italia. Prima care mi-a picat in mina si am zis mneah hai a fost Domnita Ileana – Traiesc din nou, publicata la Humanitas prin ’97, pe care am primit-o sau am cumparat-o, nu-mi amintesc de nici o culoare.Si m-am apucat de citit abia dupa ce-am trecut de Tecuci, cind am constatat ca chiar nu se poate fuma in tren. Am facut o mare prostie, mi-am pierdut 3 ore degeaba, pindind dupa fumaciosi… Celelalte 3 ore (Tecuci – Iasi) nici n-am simtit cum au trecut!Domnita Ileana, fiica regelui Ferdinand si a reginei Maria, s-a apucat sa scrie despre viata ei in Romania, atit cit a fost, din copilarie pina cind a fost nevoita sa plece in America. Desi ne spune ca nu are talent literar si doar o sa ne povesteasca, este atit de simplu si frumos scrisa, cu atita drag de Romania si de vremurile in care a trait, incit e imposibil (zic eu) sa nu-ti placa si sa nu te captiveze. Printesele chiar munceau, se sacrificau, oamenii de “rind” chiar isi iubeau conducatorii, ii respectau, se straduiau sa fie buni, romanii chiar erau patrioti, chiar mureau pentru tara lor, pentru neam, pentru urmasi, aveau bun simt si drag de munca.
Cartea, intr-un fel, mi-a schimbat filozofia vizavi de regii si reginele noastre, despre cit de nenorociti au fost comunistii, cit de naivi si ascultatori am fost ca popor, mi-a mai deschis ochii asupra perioadei dintre razboaie si mai ales de dupa razboi.
Va sa zica: a fost Carol I, care n-a avut mostenitori, l-a adus pe nepotul Ferdinand, care l-a avut pe Carol II , care l-a avut pe Mihai.
Comentarii recente: