Simbata am fost la Henripotăr, da!
A fost foarte misto, eu la toate filmele spun ca e misto, am observat, am un simt critic ceva de speriat. In sfirsit am inteles uns tot ce s-a intimplat in episod, nu mi-a mai trebuit sa intreb da’ ala cine-i, da’ ce-a facut prizonieru din azgaban, da’ uriasul ce facea, da’ Sneic de ce era rau, da Henri de ce nu-l omoara…
Ori ca eu am mai crescut si incep sa-i inteleg, ori ei au mai crescut si eu incep sa-i inteleg, ori chiar a fost episodul asta mai clar!
Bun, a fost si palpitant si inaltator in unele locuri, ah cind zboara pe maturi, atunci imi place mie cel mai si cel mai mult, ma inalt sufleteste, asa as zbura si eu, valeu!
Plus, sa ai un betisor fermecat si sa stii exact ce sa faci cu el adica sa-ti folosesti puterile magice cum a facut profesorul bun care era director care s-a batut cu Ralf Finiis care e Sneic la sfirsit aproape, a fost cu betisoarele, dar ei dadeau tot felul de unde si de apa si foc si-au spart si geamuri si niste globuri cu profetii, o camera imensa era si adica ei stiau formulele magice la fix plus ca aveau energie!
Si dupa aia l-a luat Sneic pe Henri si i-a intrat in cap, a fost cam aiurea, dar pina la urma Henri a invins (momentan!) si na, urmeaza sa moara… Hahah ce desteapta sint, pardon! nu zice nimeni ca moare, dar eu cred ca baiatu asta o sa cam deie coltul, sincer, nu prea e alta solutie se cam profileaza o moarte fulgeratoare si dureroasa, plus ca au crescut copiii astia, deja nu mai e pentru prescolari. S-o si sarutacit vag Henri cu una, nu stiu cum o cheama, ma asteptam sa fie ceva mai cast dar nono, deci io zic ca pe Henri naiba-l ia.
Dar in fine, super filmul, facut misto cu efecte cu muzica, cu oameni, tot tot ce-i trebuie.
Dupa aia am ajuns in fata teveului printr-o intimplare, ca sa vezi! Si am vazut ca era pe un canal un film indiano-american. Care eu, cind prind filme indiene, clar nu misc din fata teveului, cind incep sa cinte coregrafic si cu gesturi super artisitice eu sint pe jos de ris si numa asta cint dupa aia si ma smucesc si ma zbier pe dealuri cu mina la inima etcetera!
Si era un film care se chema mireasa si prejudecata pe engleza, ea era indiana, el era american na bun si se cupleaza si ea cinta modern vreau sa zic, ca fara cintece ei nu pot sa faca filme, dar ea nu mai aaaaauiaaaa traditional, ci cinta normal pe engleza, nu ca Spaisgarlz, era ca un fel de muzica usoara de la noi Angela sa zicem, dar avea coregrafie normal, adica ea alerga se invirtea, esarfa i se zbatea in vint, el ii aparea in fata ochilor zimbind in soare, ea scutura din cap sa si-l alunge, o nebunieee.
Foarte hazliu la unele faze, eu una m-am ris, dar n-as putea spune daca din cauza mea sau din cauza lor. Oare indienii de-acuma, vecinii mei de exemplu, oare ei cinta prin casa in momente cheie?
Nu-l jigni pe antilektor cu komparatie cu Coielu vai de mine, nu mandurera!
)
deci daca nu scrie ca e spicy dar ca e traditional sau autentic, sigur e picant rau, iar daca scrie ca e spicy, omg nu incercaaaati!!
(
Heri Poster! Am fost la cinema. Maretz! N-am inteles nimic, dar a fost fain. Vraji cu nemiluita, lasate cu aur masiv scos din piatra seaca.
Nu acelasi lucru pot sa-l spun despre cartea alchimistului de coelio, pe care-am rumegat-o in tren in timp ce ma lichefiam domol spre bucuresti. Marea revelatie a fost insa caCoelio asta e un fel de antilektor, fara sare si piper dar plin de hundelort.