Cred că ajung să mă iubesc cu o pisică, aia pe care am pozat-o dînd tîrcoale bucătăriei mele acum o vreme. Cinevauri o să-şi rîdă în barbă acuma, pentru că na, mă declar insensibilă la farmece feline şi nu pot vedea dulceaţa unor pisici.
Treaba vine că am impresia că pisica asta n-are ce face. Cred că nici nu are casă, ori e dusă cu pluta şi vagabondează chiar de-aiurea.
În fiecare seară cînd vin acasă, deschid uşa la gradină, după cîteva minute se înfiinţează şi începe să se plimbe prin bucătărie. După aia, şi-a ales un scaun cu pernă moale, veşnic se urcă în el unde îşi toarce liniştită fanteziile. Chestia asta m-a mirat, pentru că la început nu se apropia de paturi scaune perne ori de la o vreme se încolăceşte (aparent) nevinovat acolo şi cînd trec pe lîngă, doar întinde cîte o lăbuţă plină de gheare, adică helou, sînt aici.
Acum cîteva zile n-am deschis uşa, am deschis geamul, care este în dreptul chiuvetei - chiuveta cu vase în ea şi vase lîngă ea, aud un zdrăngănit, mă întorc cu puşca de vînătoare îndreptată spre geam, pisica făcea slalom finuţ printre ele, s-a oprit nedumerită ce faci, mă împuşti? Am lăsat puşca jos şi-am scos-o afar pe uşă. După un timp s-a întors, tot pe geam, aşa că am ignorat-o. S-a învîrtit o vreme, s-a spălat cum îi trebuie ei, a început să faca opturi printre picioarele mele. Şi-a băgat nasul în dulap, în cuptor, în frigider şi o secundă în sertarul cu acte, dar l-am închis repede că erau scrisorile mele de la bancă şi sînt confidenţiale. Nu a părut foarte deranjată şi s-a dus pe scaun.
În altă seară acum recent s-a apropiat şi s-a întins spre mine, am zis haai să nu fiu neam prost, am mîngîiat-o apatic. A stat un pic a tors, m-a simţit şi s-a retras la spălat.
Într-o dimineaţă am găsit-o în bucătărie şi mi-a sărit inima din loc! A tulit-o repejor afară cu coada-n sus. A doua zi la fel, am dat-o iar pe uşă înspre direcţia gard. Am iesit prin faţă, unde am găsit-o la post liniştită sub o tufă, ce faci dragă aici, iaca stau.
Ah a simţit că e loc de mai bine, m-a prins stînd la computer, s-a gîndit să-şi încerce norocul, s-a proptit în scaunul meu şi s-a uitat în sus mă primeşti sau nu mă primeşti la tine-n poală, eu am zis poftim de urcă. Cum m-am întors s-o văd mai bine, s-a mişcat şi scaunul, lucru care a debusolat-o un pic şi, în panică, sus a fost fix pe burta mea a început să mîrîie după care nu i-a convenit şi s-a urcat pe computer, am dat-o jos, ea tot pe el era făcea tkjadllhksjhfgirey enter. Cu greu am desprins-o, i-am explicat burta mea - în regulă, computerul - nunu, aşa că veşnic mi se urcă în braţe şi mă tot împinge cu capul.
Sînt destul de nedumerită, la această oră tîrzie, animăluţul îmi şade în spate, pe scaun, nu pare s-o intereseze nimic, pisica asta oare îmi spune în felul ei că are chef să prindă rădăcini aici?
Nu cedez nici un milimetru! e cazul să-mi iau cîine?!
si asta la romani!
t la fel
Eu cred ca a prins drag de tine. Cel mai bine ar fi s`o asopti