Pictoriţa din Shanghai
09 iulie 2008
Nu ştiu prin ce împrejurare am ajuns să cumpăr cartea The Painter from Shanghai, cred că am citit ceva la ziar, am comandat-o şi cînd am început-o am văzut că scria frumos pe o bulină pe copertă ”dacă v-a plăcut Gheişa o să vă placă şi asta”. Mie Gheişa mi-a plăcut dar nu-mi mai place! Nu ştiu ce am păţit că la un moment dat parcă mi s-au inversat lucrurile în cap şi nişte chestii care-mi plăceau, acuma mi se par infecte. Inclusiv faza cu Gheişa, ori că filmul mi-a stricat bucuria cînd îi vedeam aşaaa bolînzi, ori că m-am acrit eu ca o babă şi nu mă mai încîntă romantizmul ceea ce nu cred, fapt cert este că nu m-am bucurat cînd am văzut că e cu iubire cu de-astea. Doar ca e pe bune.
Cartea e viaţa romanţată a lui Pan Yuliang, care a fost o mare pictoriţă în perioada interbelică.
Vine aşa, ea a rămas orfană la vîrsta de opt ani. Unchiul ei a crescut-o pînă la paisprezece, după care a vîndut-o unei case de prostituţie. Unde a lucrat trei ani, pînă cînd s-a înamorat de ea Pan Zanhua un mahăr din politică, care a (răs)cumpărat-o de la patroană şi a luat-o de nevastă numărul doi (adică mai avea o nevastă, ea venea un fel de concubină legală). O învaţă să scrie să citească îi dă casă masă şi descoperă că are talente, o sfătuieşte să intre la Şcoala de Artă şi mai tîrziu o ajută să plece şi o întreţine financiar la Paris, după aceea la Roma, unde tipa se remarcă blabla. Se întoarce în China unde i se propune să predea pictura şi să expună, dar conservatorii proştii vremurilor îi critică stilul considerînd-o ” o fostă prostituată” cu tablouri “depravate”. În condiţiile astea, Yuliang pleacă iar la Paris, unde trăieşte … pînă moare.
Despre asta este toată cartea, plus alte cîteva lucruri, ca să fie mai beletristic. De fapt, cartea este destul de comercială, e bestselără de clubul femeilor tricotante cu veleităţi de literate, pentru că a ieşit de mîna a doua, iar materialul era chiar mişto.
Mi-am adus aminte cînd am citit Paradisul de după colţ cred că se cheamă, în care vine Gauguin, păi nici nu se compară!
Fiecare cu nebunia lui şi cu norocul lui de cîte vreun scriitor mai mult sau mai puţin talentat, care să-l pună în carte.
5 responses to Pictoriţa din Shanghai
in materie de depravare va recomand volumul “Ratacirile fetei nesabuite” orchestrat de maresalul Mario Vargas Llossa.
Va referiti la Gauguin?
Dar am auzit ca nici Don Rigoberto n-ar fi mai prejos, de acelasi autor
ma refer la depravare
Nu prea am inteles de ce te plangi de actiunea cartii, orice carte o poti rezuma la un paragraf, orice viata o poti rezuma la cateva cuvinte pana una alta. Mie mi-a placut destul de mult a doua parte a cartii. E adevarat, prima parte mi-a amintit ingrozitor de mult de “Memoriile unei gheise” si m-a plictisit, dar odata cu luminarea lui Yuliang am apreciat research-ul abundent pe care scriitoarea l-a facut in domeniul istoric si artistic.
mie mi-a placut foarte mult cartea!