Aici scrie Suzi!

Peşti

18 decembrie 2007

Ah am mari emoţii ce fac ai mei şi pe unde se învîrt, cînd am vorbit acum o oră, mi-au spus că ei au două genţi de 25 chile fiecare, ceea ce mie mi se pare extravagant şi i-am rugat să scoată pînă ajung la 20, adică cele borcane cu dulceaţă pe care le-am intuit!, sper ca totul să iasă conform planului pe care l-am făcut în toamnă şi acuma l-am uitat. Mi-am luat liber mîine ca să pot să stau acasă şi să facem cumpărături nebunii, joi şi vineri mă întorc la sapă, după care, vacanţă în sfîrşit.

Am aflat că cealaltă jumătate de familie (adică neamurile lu DD) se duce la alte rubedeniiii, ceilalţi însumînd şapte oameni, aşa că eu mă felicit în gînd că am rezervat biletele pentru neamurile mele, altfel mă trezeam cu şapte bucăţi pe cap de sărbători, care cred că le făceam ascunsă pe undeva, cu migrene şi angoase.

Am coşmaruri frecvente, cum ar fi că mama şi tata or să rabde de foame, sau că or să se rătăcească şi nu mai dau de ei, că-i înhaţă la vamă, hoţii, alcoliştii, că toate alea. N-ai zice, dar mintea coace nişte cozonaci otrăviţi, mai ales cînd ai griji! Mi-a fost recomandat un scrinseivăr cu peşti, că relaxează. Am mai avut un progrămel mai demult în care trebuia să am grijă de un peşte! Ăla nu mă relaxa şi după ce au decedat cîţiva l-am dezinstalat, că mă durea sufletul.

Adevărul este că relaxează pînă la un punct. Cînd am fost acasă în toamnă, am mers la bancă s-o cunosc pe doamna care se ocupă de un cont al maică-mi. Mare prietenie mare, femeia îi zice lu maică-mea “mama” aşa de-aiurea că-s pe bune, anumite intimităţi mă jenează. În fine, nu ştiu de ce ajung să mă gîndesc de pe unde mai racolează maică-mea “copii” şi să-mi fac griji de moştenire, doamna era într-o şedinţă şi am fost invitată să iau loc la aşteptare şi ce să fac altceva decît să mă uit la un acvariu pe care-l aveau acolo. A fost în regulă pînă am observat că unul din peşti era foarte umflat şi făcea pluta în derivă. Nu ştiu cum sînt peştii ca şi atitudini, dar m-am impacientat că s-a sufocat şi am început să bat cu degetul uşurel în sticlă alo alo, peştele, ce faci, sper că nu eşti înecat! Un domn gardian care completa integrame a venit şi m-a desprins cu tact explicîndu-mi că aşa e peştele ăla, are în el apă şi mîncare, dar e neleşinat şi îşi va reveni curînd, după care mi-a promis că stă cu mine pînă se remişcă! Au fost minute cam tensionate şi m-am gîndit că acvariile nu sînt chiar o plăcere.  Dacă aveţi chef de relaxare, pe Strada Gării, una din bănci are deci acvariu şi un peşte care-o face pe mortul.

Revenindu-mi, cred că îi aştept cu mîncare de fish&cips, tradiţională locului, pe care eu – cu antrenament şi nu pot s-o mănînc, dar ei, care n-au atins fastfud în viaţa lor, am o presimţire că tre să le iau şi pastile, dar asta e viaţa, noroc că au valizele pline de bunătăţi. Chiar mi-au zis că au vidaaat zacusca, numai zacuscă vidată n-am mai mîncat dar s-ar putea să fie mai bună decît un peşte obosit învîrtit în ulei cancerigen (dadada) şi cartofi mirosind a rînced. Să vedem.

Revin joi sau vineri cu ultima dare de seamă. Ţineţi-mi pumnii.