Perspectivă mioritică
Azi zăceam într-o prostraţie rarăă, nu ştiu dacă e de la ploile astea de Octombrie sau sînt dusă de la cap (am spus că am schimbat de trei ori un costum de baie?, prima dată am luat chiloţii de la unul şi sutienul de la altul, a doua oară am luat cu două numere mai mari, şi a treia oară, azi, se pare că e ce aveam în minte acum două zile), în momentul despre care spun era linişte în mintea mea mă uitam în gol lovind cu pixul de dinţi.
Aaa am primit un pix cu delfini care-mi place foarte mult, scrie albastru bleovert aşa, cum e marea în posterele cu Grecia, ce să spun, scriu şi semnez tot ce prind, am scris miii de bileţele le-am pus pe toate birourile, completez formulare, şi acasă l-am luat, dar n-am avut nimic de scris.
Cum stăteam şi mă băteam repede cu delfinii de molari, am început să fredonez absolut din senin ciobanaaaş cu trei sute de uoi… mi-a venit să pling m-am gîndit uite Suzi cum a murit ăla de tînăr, da i-o lăsat răspuns lu oaia lui c-o iubeşte.
La o nuntă la care am fost mai demult, un om a cerut dedicaţie muzicală, ca aşa am eu cunoştinţe neamuri bune care dau dedicaţii la nunţi, cînd am auzit am paralizat, pentru că eu copil fiind păduri cutreieram, romanţe cîntau numai babele şi la înmormîntări! Jale mie şi nu te pot uitahaa / Nam ceţi face astai tralalahaa! De ce am rămas eu în cap că o dat ortul popii, nu am idee.
Care este ca Mioriţa, şi nu o cînţi la nuntă, nu se interpretează aşa ceva, nu citeşti Baltagul în luna de miere (sau Alchimistul), ciobănaşii tragici sînt fo pa-uri în momente de-astea!
M-am dus la magazinul nefericit cu băieţaşu care mă chema la ţigară, am fost acolo că n-aveam încotro, măăăi ghici ce mi-a zis după ce a ridicat delicat dintr-o sprînceană! Mi-a zis! “Religia mea îmi da voie să-mi iau patru (4) soţii” (piruetă). M-a avut la faza asta, imediat în secunda aia eram cu gîndul la ce haine mega voalate mi-aş trage şi cum aş veni io la birou îmbrăcată toată într-o rochiţă de-aia tip sac şi pe cap să am văăl să nu mă vad şi cum m-aş plimba de colocolo ca o mică stafiuţă, aşa de interesant mi s-a părut, că l-am derutat pe omuleţ şi tăceam la tejghea amîndoi. După care eu am plecat, că era prea frumos.
ce ploi sunt acolo la tine? e asa de rau?