Paradisul
11 octombrie 2007
Ionela e artistă, este o fire sensibilă, vag excentrică, privirea ei vădeşte o mare cunoaştere a lumii, a oamenilor şi-a cărărilor întortocheate. Ionela vorbeşte clar şi răspicat, uneori repezit şi nu suportă să fie contrazisă, ea creează, e inspirată.
Am vizitat-o pe Ionela cu nedăbdare, emoţie ca atunci cînd te re-întîlneşti cu un maestru pe care îl respecţi, de autoritatea căruia te temi, dar de care uneori ţi-e atît de dor.
M-a privit din cap pînă în picioare, mi-a analizat aura, m-a invitat răstit să iau loc pe scaunul dedicat, mi-a pus o serie de întrebări, cu o iritare crescîndă pe măsură ce discuţia noastră evolua. Mă făceam tot mai mică în scaun, copleşită de propria-mi ignoranţă, lipsa de viziune şi greşelile comise de cînd ne văzusem ultima oară.
La un moment dat a sunat telefonul, Ionela l-a apucat ferm, l-a pus la ureche şi-a început să ţipe. Era soţul ei, care ar fi trebuit să aducă maşina de tuns iarba de la părinţi, în curte la ei, să tundă iarba, oh, o treabă atît de lumească, o bagatelă pentru care Ionela nici n-ar fi trebuit deranjată la atelier.
Nedelicatul nu adusese instrumentul pentru că auzise la Meteo că va ploua, dar Ionela ştia că nu va ploua, reumatismul ei o vestea că vremea va fi în continuare frumoasă, dupa cum bine a spus ea însăşi
“Ce mă doare pe mine-n c*r de ce zice Romica Jurcă?! Tu pe cine-asculţi? Pe aia sau pe mine? Cu cine te-ai însurat?!”
“Adu maşina acasă tunde iarba AZI, că n-o să stau cu flocii în grădină pînă plouă! Da?! Haihai, că n-am timp, sînt cu cineva! Pa!”
Şi-a închis.
Am înţeles, pentru a nu ştiu cîta oară că Ionelei îi displace să se ocupe de probleme triviale cînd este vizitată de muză şi trebuie să se aplece, cu mintea îmbibată de estetic, asupra unui muritor, care în acel moment eram eu.
Făcusem gafe peste gafe, eram un gunoi în faţa ei, Ionela gesticula şi mă ocăra, trăgea de mine, mă împingea cu cotul, se oprea să se lamenteze, nu-şi putea imagina cum trăiesc eu în asemenea condiţie nedemnă, dacă n-aş fi ştiut cît este de genială, m-aş fi ridicat imediat şi-aş fi plecat. Cînd a terminat, eram epuizată, i-am zîmbit, i-am mulţumit şi i-am promis că o voi vizita neapărat data viitoare. Şi bineînţeles, mi-a rămas în minte cu litere de foc, îndemnul ei, porunca chiar!
“Să te duci băi fato la coafor, o dată pe lună, ca să-ţi stea cum te-am făcut eu acuma, nu te mai tunde singură, că uite în ce hal ai putut să-ţi strici bunătate de cap, că-mi vine nu ştiu ce să-ţi fac! (cu un gest tandru îmi dădu de cîteva ori cu pieptenele peste ţeastă – ca o bătăiţă…) Că de aia a lăsat Dumnezeu pe lume stiliştii, să te facă pe de-al de tine şi altele bomboană. Uite-te în oglindă! UITE-TE, AM SPUS! Ei, nu-i păcat să arăţi ca o ţărancă cînd poti să arăţi ca-n catalog? Ia!, exact ca fata de la număru 164 te-am făcut! Aşa să stai, ne-am înţeles, da?! Hai valea la Dana să-ţi facă sprîncenele! Gatagata, nu-mi mai mulţumi!”
Apare Dana, cu mîinile în şolduri, gata să mă ia în primire, sînt cu emoţiile în gît. Dana este o artistă… o fire sensibilă… vag excentrică… privire ageră… all’alta fantasia qui mancò possa …
Ellegance style beautiful S.R.L. Ionela &Co.
13 responses to Paradisul
si poza cu capodopera (hihi,ce joc intelgient de cuvinte am facut
) unde-i?
doamna Suzi, aveti un dar de a impleti punctu’ culminant cu deznodamantu’ in povestile lu’ dumneavoastra, ca pana in penultimul paragraf chiar am crezut ca relatati intalnirea cu un artist boem si rupt de lume… de ce nu spuneti, mama, ca era vorba de o amarata de coafeza?!?… ca noi am intalnit pana acum multi artisti dintre acestia, si vrem sa va dam dreptate…
Alegzandra, in catalog la numaru 164, da catalogul nu-l stiu care-i
. N-am poza cu capodopera, dar e tunsoare scurta si normala, ca la baieti, mai mult a fost zbuciumul ei interior
da, bai, coafezele sunt niste filozoafe! autoritare!
grozava ionela ta, a batut-o pe a mea la puncte, hahah!
ocdboy
nu puteam sa spun ca e o prapadita de coafeza pentru ca nu era o simpla coafeza, ci o coafeza artista!
Si eu indicii am mai dat si pe parcurs, cind i s-a adresat sotului atit de “suav”, dar e drept ca artistii se pot exprima citeodata ca coafezele, hm, data viitoare n-o sa va mai tin in suspans
Ionela este o meseriasa, de aia o si vizitez, mor de aerele ei, mi-i draga foc!foc!
Afro?
Ionela mea nu stie creca sa faca afro!
O s-o provoc cu urmatoarea ocazie
eh, e bun si suspansul… face povestea mai frumoasa!
ahahaha deci pe mine m-a terminat faza cu flocii di gradina! bag seama ca ionela-i buna de stand up comedy, un artist desavarsit, ce mai,..
Atunci lasam cu suspans ocdboy
Rozella, hahah, pe mine m-a distrat cu Romica Jurca, da nici cu flocii nu mi-e rusine
Habar n-avea ea ce haioasa e…
fata, indiferent ce ai presta tu prin Dublin, sa stii ca te pierzi. Adica, eu de la Baiesu incoace nu am mai citit pe nimeni care sa fie in halul asta de tare. . .iar daca scrisul nu e profesia ta, inseamna ca iti pierzi timpul
Unele din însemnările tale Suzi și-ar putea avea oricînd locul într-o colecție de proză scurtă, mai mult sau mai puțin umoristică (pentru că te pricepi și la chestii mai puțin generatoare de bună-dispoziție). Nu mai vorbesc de faptul că ar putea fi publicat un serial format din cele mai bune însemnări de pe blog într-una din nenumăratele reviste pentru femei care există acum pe piața românească. O asemenea inițiativă ar avea fără îndoială succes la cititori și ar duce și la un cîștig financiar.
În ce privește chestia cu suspansul, hai să fim serioși, însemnarea este valoroasă și din cauza asta, tocmai pentru că are loc o creștere gradată a tensiunii “epice”, iar deznodămîntul nu este deloc cel așteptat, ceea ce declanșează rîsul. Eu am zis că se face literatură pe blogurile personale și n-am fost crezut.
Hmmm multumesc, nu m-am gindit pina acum la asa ceva, nici nu stiu cum se procedeaza, o sa ma interesez. Buna idee
suuzii m-am indragostit de tine pur si simplu esti adorabila!!!!!!
daca te supara dd considera-ma pe lista ta de petitori, vorbesc serios!
sarut mana!