Ieri am crezut că intru în scaun mă apuc să fac rădăcini cît am stat să văd finala la Uimbledon. Patru ore jumaate chiar am zis la un moment dat că, dacă mai joacă mult, i se rupe apa lu Guen Stefani, care săraca cred că nici nu mai ştia unde se află.
Cu toate că Suzi inimă Rafa ca să zic aşa, amîndoi au cîştigat în ochii mei.
Am un program cam aglomerat zilele astea, o să scriu mai răruţ că-i mai finuţ, sînt prinsă cu treabă plus! că fac toootfelul de cumpărături, azi am fost şi mi-am cumpărat ochelari, nu ştiu de ce i-am luat, că seamănă leit cu alţii şi pălărie de insolaţie, sînt ruptă de oboseală, dar mi-am tras poză, sper să se vadă, că la alta nu mai stau. Ah pălăria nu e ca a Iuliei, nici ca a Ramonei… dar mai caut!
Io creed adică chiar cred cu tărie că Amy Winehouse este una din cele mai talentate fete guriste existente la ora actuală mondial. Mai cred că, la cît de tîmpiţică este, nu poate să cînte mişto decît cînd este cu substanţe halucinante în micul ei organism, ea are nevoie de mai mult decît un pahar de apă ca să simtă, e pur şi simplu o dereglare chimică în combinaţie cu o personalitate sensibilă. Bine, acuma nu ştiu ce suflet are Amy, e posibil să fie doar o luzeră scăpată la droguri punct.
În tot găinaţul în care se află, nu pot să nu găsesc absolut hilar ce i se întîmplă cîteodată.
De ex emplu că bărbat-su face puşcărie şi ea îi zice că-l iubeşte 43v3r, dar totuşi găseşte unul şi mai bun!, Pete Doherty cu care are o aventură, e şi frumos rău pare genul de băiat pentru care chiar poţi să-ţi pierzi minţile.
Îi mărturiseşte lu Blake în timpul unei vizite săptămînale la celulă, Blake face ca trenu şi îi dă papucii. Dar n-are unde să plece, aşa că ea continuă să îl viziteze şi el tre să stea, ce să facă. Fiind şi o damă super bine Amy, Blake spune că deşii nu mai îl interesează ca nevastă, nefiind de viitor mă-nţelegi n-are potenţial de clădit un cămin trainic, totuşi el va continua să întreţină relaţii pur biologice cu frumoasa cîntareaţă, căci încă este sensibil la nurii ei.
Aflăm asta dintr-o scrisoare pe care Blake i-a scris-o unei colege de puşcărie! pe care n-a văzut-o niciodată, dar la care se gîndeşte in sensul murdar hihihoho şi nu se sfieşte, ba chiar i-a arătat viitoarei foste soţii scrisorile şi ea a fost încîntată (bineînţeles!), Blake fiind cu hormonii la plimbare, chiar s-a gîndit la un treisăm, adică ce-ar fi dacă, atunci cînd iesă iel din puşcărie şi iesă şi dama scrisorilor lui fierbinţi, se duc la Amy acasă cu o sticlă/punguţă de ceva şi au o noapte sălbatecă! Şi uite-aşa mai trec zilele lui …
Echipa manageriaaală a fetei a angajat pe un băiet să aibă grijă de ea să nu mai facă prostii, să-i spuna măi Eimi măi, haide nu mai lua de-astea, lasă-le naibii că uite eşti tînără şi te distrugi gîndeşte-te la cîntecele tale, la copiii din Africa, la răsăritul de soare, la pinguini, cîîte lucruri sînt pe lumea asta! În realitate a fost aşa: Eimi i-a spus lu Alex, uite Alecsuţ şi pentru tine aici liniuţa asta, aspir-o, dacă-ţi place, îţi mai dau, dacă nu, io tot îţi mai dau că-s fată bună, o să fie secretul nostru! Din păcate a fost concediat.
După ce-a fost în spital acuma, tac-so s-a gîndit să-i facă bine cu forţa şi-a închis-o în casă, n-a mers, fata lui s-a repezit în stradă şi a început să roage oamenii să-i deie o ţigară, scandal mare! Atunci au hotărît să o sechestreze pur şi simplu la domiciliu, efectiv o ţin încuiată cu badigarzi la uşă, nimeni nu intră nu iese şi nu cred că incalcă nici un drept la libertate! Dar nebunica ce face, dă autografe la schimb cu tutun prin gaura de la uşă pentru scrisori, hahaha. Şi nu-i de rîs.
Fără nici o legătură cu titlul, ceee m-am plictisit de internet!
De cîteva zile citesc tot felul de descrieri ale camerelor foto şi mă încîntă absolut orice este, m-am înnebunit singură, am ajuns la nişte sume astronomice! Noroc cu Dani (mulţumesc, Dani) care, cînd m-a văzut că încep cu “ochişorul care se deschide muuult” şi “trompeţica aceea care poţi să faci de departe”, m-a calmat şi mi-a explicat că mai bine să investesc în altceva banii, cum ar fi maşinuuuţeee tractoraaaşeee, lucru care mi s-a părut de bun simţ, aşa că am cedat. Faza proastă este că alea ieftine sînt mai multe decît cele scumpe şi iar am luat-o pe cărări nebănuite…
Ce am observat eu este că există foarte puţine saituri de fotografie pentru proşti (for dummies) în româneşte, pentru oameni simpli ca mine şi ca tine, care nu înţeleg nimic din picseli şi obiective, văd artistic dar nu reuşesc să redea în imagini ce le spune sufletul, mă gîndesc foarte serios să încep un sait de genul ăsta, cu poze banale, proaste, care să ajute persoanele simple să-şi găsească pacea. Să facă şi la noi lumea lucruri bune pentru neajutoraţi! Să nu ne complecsăm, să ne dezsnobim!
Asta am avut de zis acuma, trag de mine să scriu aici, nu sînt tristă sau ceva, doar că am o stare de plutire absentă boemă. Azi o gagică mi-a cerut o brichetă în schimbul unui joint, chiar mi-a părut rău că n-aveam ceva să-i dau foc, să ne dăm foc, dacă n-ar fi trebuit să mă întorc la muncă, m-aş fi băgat, niciodată nu ştii cînd mai vine o bucurie.
Astăzi mă simt scumpiică şi bleguuţă, un fel de girlyzen ! Mă alint, cum altfel să-mi definesc starea asta?, sînt vraişte de oboseală, dar acuma în faţa ochilor mi se întinde concediul, ah am spus că în două săptămîni plec?! În astea mai precis şaişpe zile chiar nu mai am altă grijă decît a cumpărăturilor pentru vacanţă şi chiar nu ştiu dacă e ceva mai plăcut decît şoping înainte de marea relax are!
Fiind eu atît de feminină de mi-e şi greaţă vag de starea în care mă aflu, mi-am început o colecţie de pietricele, am pînă acuma vreo cinci, două în formă de inimioaaară, una în formă de hamburgăr, una n-are nici o formă şi una e vişinie.
Azi ne-am şedinţat foarte mult, se pare că am fost trăsnet cu americanii, sîntem pe val, mai vin în două săptămîni iar, eu am sărit în sus de bucurie la aflarea veştii, hăăăhăh chinuiţi-vă voi că mie mi-a ieşit pe ochi tura asta! da’ de ce? că o să fiu plecată! nu poţi să te amîni? nuuu puiuţ, ieu mă duc…
Să-mi iau şlapi roz sau aurii sau cu margarete sau cu mărgele? să-mi iau rochiţă albă sau roşie sau cu ştrasuri? să-mi pun părul pe moaţe sau să-l prind cu clame cu flori sau să mă tund? să îmi iau pălăriuţă sau şepcuţă sau baticuţ? ce să-mi mai fac, că nu mai pot de-atîta ce mi-e drag de mine întruna m-aş mai uita în oglindă şi m-aş pupa!
Habar n-am pe ce lume trăiesc, am o perioadă pur şi simplu de tras la fiare, cine sînt şi cum mă chiamă oare?
Azi am ajuns la concluzia sinistră că am pierdut o sumă de bani pe care nu-i găseam nu ieşeau la inventar, m-au lovit brusc finanţele! După ce m-am dus in budă şi am plîns de nervi pe mine şi pe economia mondială care se duce naibii, mi-am adus aminte că, dintr-un impuls bonom de-a avea un teanc de bilete de autobuz în valuare de două sute de ioro, am făcut o investiţie bună, dar cu mari prejudicii morale, ce-o fi fost în capul meu?
Am reuşit printr-un miracol să-mi stric ipoadele, nu ştiu ce le-am făcut, dar nu mai merg, am sunat la oamenii de la epăl care m-au sfătuit, după ce le-am povestit, să las două trei zile aparatele fără să le tot bag în priză spre încărcare, dar mi-au spus că NU-mi trimit un altul cît stau alea două degeaba! Ceea ce mi se pare revoltător! Nu vreau să fiu rasistă, dar indienii şi pachistanezii nu sînt genul de help-line cu care colaborez cel mai bine…
Apropo de treaba asta, în uichend am primit alt pumn în plexul solar, “cineva” mi-a zis că parcă n-aş “fi fatăăă” la cum mă port cu electronicele, pline de jeg zgîriate trîntite şi exploatate fără suflet. M-a îndurerat, eu sînt o fată fină.
Acuma mă duc să mă uit la aparate foto, m-am hotărit subit să i-l dau maică-mi pe ăsta pe care-l am eu, după ce mi-a arătat zilele trecute ce poze a făcut ea, la modul deschidem uebcamul, eu mă uit în pătrăţelul unde se expune ea, ea ia pozele printate şi mi le bagă în ochi, unde eu nu văd nimica, plus că mi-a spus că păstrează “nişte poziţii” pentru cînd vin acasă, să mă pozeze cu javra, ceea ce mi se pare obscen şi calic.
Revin eu mîine cînd sper să fiu mai înfloritoare, că, slavă cerurilor, ne-au plecat americanii…
Astăzi ne-au venit americanii! Vineri, Geisăn fiind tot în concediu, am rămas eu pe post de sperietoare de ciori şi am făcut schimb de mailuri cu un nene pînă am obosit un pic, am uitat că scriam de biznis şi am zis că sper că nu-l bate căldura din România în cap! Aici firicelul scrisorelelor noastre s-a înterupt brusc, să nu fi crezut că-l fac bătut în cap! mi-a fost ruşine să-i scriu iar să-i spun că nu asta am vrut să spun.
Poate n-am fost destul de clară, americanii lu Geisăn erau în Românica, pentru un proiect, Geisăn le-a zis vaaai da’ o ştiţ pe Suzi?! Suzi a noastră este românească şi vă ajută orice orice vreţi, ea vă explică vă dă vă plimbă vă traduce totot face, numa să-i spuneţ! Ne-am scris mailuri nevinovate în care eu am fost rugată să traduc diverse, vineri m-am plictisit am zis că stai să vezi că n-am chef, e mult de tradus, mă duc şi eu acaaasă… las-o pe mîine după-amiază! Omul cînd a văzut aşa debordanţă la mine, mi-a răspuns înapoi că nu mai are nevoie găseşte el un românaş. Între timp primesc sms de la Geisăn “dragă deci nu ştiu, ia vitamine, cofeină stai toată noaptea faci traducerea aia avem nevoie să creăm o supersuper impresie Suzicontezpetinenumadezamăgi!” Am fost cam opărită tot uichendul eram sigură că o iau în freză, aşa că m-am gîndit ca orice femeie normală la cap, nu îmi iese faza cu inteligenţa mea de speriat, măcar să compensez din fizic, să ştiu o treabă, voi arăta impecabil luni dimineaţa! Doamne cînd m-am trezit azi aveam un coooş un coş cum n-am mai văzut de mult! Nu vreau să intru în detalii, dar este aproape să dea în rod, dar încă mai are o zi două de stat dar se vede că e început de lucrat, fix pe mustaţă este, nu ştiu, poate doar în virful nasului sau mijlocul frunţii putea fi ceva mai evident, dar să bat în lemn, dezgustător! Mulţumesc firmelor de cosmeticale pentru marea performanţă la care au ajuns smacurile cu sau fără teste pe animale, nu se vede nimica, sînt perfect emailată!
Ca să nu mă mai lungesc, cînd am dat nas în nas cu Geisan dimineaţă m-a luat de-o aripă mi-a zis că lasă că discută el cu mine cînd o să aibă timp, acuma să ies în faţă acolo să zîmbesc frumos, măcar atîta! Ceea ce am făcut, le-a plăcut de mine, minune!, a dispărut traducerea românaşului anonim, şeful lor a decretat că aia este o porcărie deşi nu cunoaşte româneşte, a rupt foile şi le-a aruncat teatral în sus, da, le trebuie alta, mai bună! Cine o face?! Ah ce nevinovat m-am înroşit şi am zîmbiiiit modest, Geisăn era să crape de atîta umflat în pene! Sînt repusă în graţii, sînt o fermecătoare, o mare doamnă, mă duc, că sînt importantă!
Bucureşteni, daca îmi iese traducerea şi nu le trag românii ţeapă la americani, e posibil să se construiască un spital la dvs în urbe care va combina spitalu spital ca hotel cu camere de un… treipatru stele şi cu spaaa, foarte fistichiu şi sefe! A, apropo de nave spaţiale, l-am văzut în uichend pe CheptănPicard într-un epizod din Startrec în slipi! şi cu o cămaşă descheiată pe pept, era să leşin, ce-a evoluat filmul ăsta!
Nu pricep cum de muştele nimeresc gaura să intre în casă, unde, faţă de imensitatea naturii, geamul de la bucătărie este o ceva nesemnificativ! Iar cînd se văd înăntru, devin isterice şi se dau cu capul de toţi pereţii bîzîind cum ştim, dar nu mai nimeresc să iasă!
Şi nu doar atît, însă parcă fac intenţionat să se învîrtă împrejurul locului visat şi de mine şi de ele, cred le place să ma calce pe creier cu zgomotul ăla disperat şi insistent!, atunci nu numai că nu le dau afară, dar chiar închid fereastra şi le iau la fugărit pînă pică în mîinile mele, apoi le bag în ciocolată fierbinte şi le savurez cît sînt de crocante!
Iar dacă îmi ia mai mult decît este pragul suportabilităţii pînă le prind, le strivesc le smulg aripile capul picioarele le zdrobesc le fac bucăţele bucăţele, aşa nervi ce am, că nu mai gîndesc normal!
Ce m-a distrat cel mai mult este că am găsit dovedite cu acte lipsa de răbdare şi superficialitatea debordantă pe care o manifestăm de cînd cu netul.
Cică nişte cercetaşi au făcut un studiu de cinci ani pe două grupuri de oameni, unii se informau clasic, alţii de pe net. Concluzia a fost că cei cu netul aveau alt comportament şi tendinţa de a face lucrurile la repezeală, sărind de la o informaţie la alta după ce le parcurgeau pe fugă şi de obicei nu se întorceau să revadă sursele.
În urma îmbuibării obişnuinţei cu frunzăritul pe net pe diagonală, “capacitatea noastră de a interpreta un text, de a face legături mentale care se formeaza atunci cînd citim aprofundat şi fără a fi deranjaţi, această capacitate este grav afectată”.
Ce nu m-a distrat este teoria pe care eu o cred adevărată dar nu prea mă afectează conform căreia cu cît mai multe informaţii accesăm pe net, cu atît mai multe indicii lăsăm despre noi, cine sîntem cu ce ne ocupăm ce griji avem şi cinevaii care vor să controleze lumea ne vor controla mai bine. Adica sîntem nişte cobai şi ne prostim văzînd cu ochii.
Sărind de la proşti la geniali, am găsit un textulet Calităţile unui adevărat geniu şi putem să vedem dacă sintem sau nu geniali, dacă avem calităţile următoare: curiozitate, imaginaţie, jucăuşşşeală, creativitate, puterea de-a ne minuna, înţelepciune, inventivitate, vitalitate, sensibilitate, flecsibilitate, simţul umorului, bucurie. Cîte ceva despre fiecare din aceste calităţi, în articolul de aici, tot saitul este interesant şi merită frunzărit (apropo de ce ziceam mai sus). Îmi lipsesc două sau trei calităţi din listă, altfel…! Eram atît de aproape…!
Am descoperit acum vreo cîteva săptămîni pe Vampire Weekend, care se pare ca au devenit cunoscuţi prin promovare pe bloguri, acum sînt în plin avînt, simpatici, mie-mi plac. Acuma pun Ox ford Comma, care e haioasă aşa în felul ei.
La Lidl la mine se dă maşini de cusut! Eu îmi doresc una, nu ştiu de ce, chiar îmi pun foarte serios problema dacă merită sau nu să-mi cumpăr. Ce aş putea eu să fac cu ea? Oare? Voi ajunge în curînd o nouă Vivienne Westwood voi crea otcutiure unicate vandabile la Fondul Plastic? Voi coase plăpumi cu pătrăţele din resturi de material rămase de la hainele noastre roase de molii? Voi face fuste cu volane pentru doamne trecute de tinereţe? Voi broda iniţiala mea pe toate şerveţelele pe care le folosesc? Sau poate blazonul familiei pe prosoape? Sau nasturi de diverse mărimi şi forme pe o pînză de sac?
Dacă stau bine şi mă gîndesc, ar costa un pic mai mult decît făcătorul de pîine cumpărat anul trecut, în care am făcut cam patru pîini din care două au fost dezastruoase, o dată n-am pus drojdie şi a doua oară i-am deschis de atîtea ori capacul, că s-a plictisit şi s-a oprit de tot. Dar ar costa cam jumate din banii pe care i-am dat pe “clape” ia mai acum cîteva luni, la care am cîntat o singură dată, imediat după ce-am cumpărat-o cam zece minute numai cu sunete de vaca de calu de porcu de păsărele şi cîte o notă aruncată aşa de efect.
Avînd în vedere că am găsit 5 euro, se cheamă că-i scad din costul maşinii, deci ar fi la reducere, avînd în vedere că nu aş avea pe ce s-o pun, n-ar trebui s-o iau, dar aş putea s-o pun pe masa de la bucătărie cînd aş avea de cusut, iar dacă vine în valiza ei şi arata bine, pot pune pe ea o boxă. Sau o floare. Sau aş putea chiar folosi valiza în concediu. Şi nici nu ştiu, se mai găsesc pînzeturi din alea în baloturi la metru cum era pe vremuri cînd îşi făceau doamnele diopiesuri? Mai sînt magazine de nasturi, jurubiţe, elastice, bobinuţe?
Ce se poate face cu o maşină de cusut în afară de cusut? Dacă găsesc răspunsul într-o săptămînă, o iau.
Pentru că am primit o provocare şi după cum s-a văzut şi în postul cu cîntatul, liniuţa dintre artă şi ridicol este foarte fină, voi povesti despre ce jenă mi-e cînd mă gîndesc cum dansam eu cînd eram mai mititică.
N-am fost o fată prea graţioasă, din păcate pentru respectul meu şi pentru cei din jur, mi-am dat seama de asta mult prea tîrziu, dar ce am admirat la mine - retrospectiv vorbind, a fost pasiunea şi inconştienţa. Sînt complet aritmată, mi s-a dovedit cu certificat că aud nişte lucruri anapoda, în al doilea rînd, eram prea înflăcărată, aveam tot timpul senzaţia că nu sînt destul de ecspressivăă şi plusam, mă zbăteam ecscesiv şi ieşea o avalanşă de mişcări haotice pe care eu le credeam foarte artistice. În fine, dintre figurile pe care le practicam cu drag erau două - după moda timpului, văzusem nu ştiu la cine (doctor alban? emsihemăr?), una era aia clasică minunată ca şi cum aş fi avut un făcăleţ uriaş imaginar în mîini, cu care mestecam vîrtos într-un ceaun imaginar imens de mămăligă, în sensul şi inversul acelor de ceasornic, ceva de speriat, se crea un mic cerculeţ în jurul meu şi cînd oboseam, o luam la picioare cu mişcarea doi, jocul de glezne sau nici nu ştiu cum să-i spun, că stăteam cu picioarele la distanţă de un metru unul de altul şi mă balansam ba pe stîngul ba pe dreptul, într-un fel de legănat combinat cu săritura pe loc dar foarte ciudată. Ar trebui să mă filmez!
Dacă se nimerea şi dansul raţei sau cum se mai chema, eram cea mai fericită.
Cînd se termina repriza de dans alert, de obicei fetele şi băieţii care se filaseră în timpul ăsta, pofteau nu-i aşa la un mic moment sentimental venea bluzul, eu participam la aceasta bucăţică de pe tuşă, trăgîndu-mi sufletul, pentru că - evident, nu mă întreba nimeni, n-am înţeles ni-cio-da-tă de ce! Îmi plăcea să cred că erau înspăimîntaţi de personalitatea mea expansivă! Cîteodată eram cam ofticată, că aveam şi eu băieţi “de-o noapte” în inima mea, dar, aparent inexplicabil!, îmi evitau privirile şi chiar o luau în direcţia balcon sau toaletă cînd mă apropiam periculos. Sau invitau pe altcineva la dans repejor, lucru care îmi zdrobea inima, dar o făceau intenţionat, să nu bănuiesc eu că şi ei mă plac să nu creadă ceilalţi care şi ei mă plăceau toţi fără ecscepţie că aşa şi pe dincolo (era imposibil să nu dobor cu şarmul meu pe ring) în urma unei gîndiri alambicate concluzia era că vor la modul pervers să mă mai fiarbă. Abia cînd n-am mai dansat deloc la distracţii, am stat foarte plictisită şi n-am mişcat un deget!, am reuşit să fac rost de-un admirator care să nu mai fugă de mine!
Cam asta e cu dansul, acuma o să pun un clip minunat, pe care ştiu sigur că l-am dansat! Parcă şi acuma-mi tresaltă inima…!
