Cîteva lucruri sînt oficiale în capu meu, gata le-am aranjat şi pe astea.
Unu ne-am hotărît în sfîrşit după multe tarantele şi răzgîndiri, mergem în concediu la Marea Neagră! Cu neamurile! cu ocazia asta mi-am dat seama că îmi iubesc neamurile într-un fel mai special, ţin la ele, adevărul e că atunci cînd stai ca prostu pe-afară ţi se face dor de toţi cu care te-ai frichinit înainte şi parcă îţi lipsesc. Brusc realizezi că ce să faci, sînt ai tăi, şi de fapt nu eşti cu nimic mai mişto decît ei, doar că, pentru a nu ne sinucide în masă, organismul nostru are o glandă care secretă păreri bune despre noi înşine, şi uite-aşa supravieţuim. Oficial, rudele sînt cîteodată plăcubile.
Sînt profundă, că! să vezi şi să nu crezi, am facut insolaţie! La noi este o vreme… cum să spun eu?… neam de neamu meu n-a văzut, extraordinar de frumoasă, nici iarba nu ştie ce să zică, să se mire, să se bucure, să-şi facă cruce, cînd vede cum o mîngîie razele soarelui tamtamtarram sînt o mică poetesă mă duc să-mi las pletele pe spate şi să-mi pun şal, că aşa am văzut eu că au artistele, şaluri. Şi mărgele. Revenind, a fost foarte frumos şi eu ieri am stat afară pînă vedeam în verde, nu ştiu de ce, mi s-au stricat bastonaşele cred, am stat mult în grădină şi printre altele am puricat trandafirii, sînt cam anemici, invadaţi de păpădii, i-am descîlcit. Ei bun şi mi-a intrat un spin în deget. L-am ignorat pînă am observat că are toate şansele să se infecteze. Nu am tupeu să mi-l scot nici să mă baţi, nu sînt în stare să-mi bag acul în spin, mi-e frică de nu mai pot. Prefer să facă puroi decît să mă înţep. Oficial, sînt o pişăcioasă. Ştie cineva cum se scot spinii fără să foloseşti un ac?
Vecinii mei au un cîine miiic nu ştiu ce rasă e, terier cred, e pui, ce să zic, are 15 centimetri şi îl cheamă Prince (Prins). Ieri dimineaţă au ieşit fetele să se joace cu el şi, ca fetele, îl bîţîiau ba îl luau în braţe, ba îl fugăreau, ba-l pupau, l-au şters la fund, i-au dat să mănînce iarbă, l-au alintat Prinsuleţu, Prinsişorul, Prinsuleanu, pînă s-au plictisit şi l-au lăsat în grija fratelui lor, Adrian, cu diamant în ureche (pe care l-a căpătat cînd a împlinit frumoasa vîrstă de!10 anişori). Băiatul probabil visa la un cîine lup, dar n-a fost să fie, şi-a zis în sinea lui că ar putea face dintr-un ţuşpic de pui de terier un fel de ciobănesc, a luat o şosetă şi i-o tot punea în gură aluia mic, şi făcea hai atacă, atacă, muşcă, muşcă, so, so pe ea, hrrrr hrrrr. Eu mă uitam la el printre nuielele de la gard - să fie clar cît de finuţă sînt. Cîinele n-a gîndit mult şi s-a culcat pe-o parte şi aşa a rămas, cu toate încercările de-a-i trezi interesul, deci a fost abandonat pentru o vreme, apoi l-au luat în casă, “să facă Prinsu nani”. Oficial vecinii mei au cîine şi eu sînt o babă.
Sînt liberă şi azi, mă duc să sburd! Mulţumesc pentru toate clicurile explozive în Gelu, nu mi-a venit să cred cînd am văzut cîte bombiţe a primit, oficial oamenii sînt fuarte fuarte de treabă! Am dreptate.
eu ajung la marea neagra la o nunta - asa ca sa vezi cum se duc banii de concediu intr-o singura noapte