Ochelarii de soare sînt o mare invenţie! Eu îi port în autobuz, că sînt fentoasă şi vip-ă, mă aşez frumos pe scaun, scot ziarul… Ziarul meu sînt două, le citesc dimineaţa ştirile trăznet din care mai spicuiesc şi aici, la întors fac sudocu, şase la număr, le ameţesc acolo, mă mai uit pe geam, la călători, merge.
Zilele trecute era o fată în faţa mea, s-a tot foit ea, a scos telefonul şi a început să tolocănească, mi-a sunat româneşte, am închis muzica, eu, mă făceam că bag numere în sudoci dar mă uitam la gura ei, că vorbea foarte încet, şi-am aflat că Gelu e bărbată-su rămas acasă, a înşălat-o o dată şi ea i-a zis asta e ultima ta şansă dacă o dată mai faci prostii, gata s-a terminat adio. Prietena ei cu care vorbea avea sarcina precisă de-a-l ţine pe Gelu în ochean să nu calce strîmb, dama din autobuz rămînîndu-i datoare “c-o cafea”!
Nu ştiu, se mai poartă acuma datoria în cafele? Că eu m-am uitat cam strîmb, a venit Dani la mine zilele trecute, ah, deci Dani şi-a adus foarte multe cunoştinţe aici să lucreze la un azil de batrîni, în total sînt douăzeeeci! Şi sînt femei cam 15, care au de făcut un fel de grafic, adică tre să completeze niste foi. Dani s-a gîndit să mă roage pe mine să-i trag la xerox formularele alea, multe cît mai multe, şi la sfîrşit mi-a zis că mi-e dator c-o cafea! La care eu m-am întrebat de pe ce planetă o fi să-mi deie o cafea (borcan de nes ori pachet de vidată), că nu ştiu dacă în ziua de azi mai merge aşa uşor cu cafeaua, avînd în vedere că nu mă mişcă nicicum şpaga asta, dar se pare că sînt depăşită, cafeaua încă se mai zice ca semn de recunoştinţă.
Cum spuneam, fata din faţa mea era datoare c-o cafea. După care a trecut la Ramona, bătuuută moartă de Alin, chiar sub ochii noştri, căci în Irlandia o bate de-o znopeşte înainte să plece la servici. La care era să-mi zboare ochelarii de pe nas! Nu zic că bătaia n-o fi ruptă din rai în anumite regiuni ale ţării noastre neatinse de educaţie şi vreo urmă de respect, dar chiar în patria femeilor luptătoare?
Eram acum vreo doi ani în centru. Pe stradă bine mersi erau trei tipe bine făcute, îmbracate sumar, un nefericit s-a gîndit să le comenteze. În secunda următoare, una mai solidă l-a înhăţat şi i-a băgat capul bine bine sub umăr şi celelelalte două au început să-i care pumni în faţă, pînă i-a dat sîngele. L-au lăsat uşurel jos şi au plecat mai departe. Poate că Ramona trebuia să fie acolo, să vadă şi să ia aminte. Poate Alin ar trebui să se gîndească mai bine că nu se ştie niciodată cum în somn poate fi legat şi pocnit de să nu se vadă, poate că a trecut vremea spaimei fizice şi a intimidării sau poate el trebuie să înveţe de la popoarele civilizate cum e să te bată o femeie de să-ţi sune apa-n cap.
Nu mi-a mai ars de nici un sudocu, mă gîndeam să-i spun fetei ăleia ce să facă s-o înveţe pe Ramona metode de autoapărare, dar nu oricum! să-l sperie, că altfel, omul nostru se pare că nu pricepe. E trist că în zilele noastre mai există asemenea apucături, că nu are cine să-i liniştească pe iubitorii de refulări fizice pecineemaislab, nu ştiu ce-aş face dacă aş fi agresată fizic, dar cred că n-aş sta liniştită pînă n-as învăţa o bătaie ca artă, şi atunci Gechicean ar rămîne mut de admiraţie ce carate i-aş aplica inamicului. Că altfel se pare că nu-i intră-n cap, decît cu o mamă de bătaie din dragoste.
numa zic de secretare asistente etx etx…
sunt o ieftina! 
ramona… rodica…? care pe care?