O vară la ţară
30 ianuarie 2010
” Era o vreme minunată în vara aceea. Zi după zi, ceaţa se ridica de pe pajişte în timp ce cerul se lumina, cîmpurile cu grîu şi pădurile prindeau contur pînă acolo unde se vedea coama dealurilor ridicîndu-se deasupra cîmpiei. Era ca o scamatorie de iluzionist: “Acum nu vezi, într-adevăr nu ai ce să vezi. Dar acum, iată! Priveşte!” Aşa era în fiecare zi şi în fiecare dimineaţă mă rezemam pe poarta curţii şi mă gîndeam cu ce să încep treaba (îmi plăcea să mă gîndesc), minunîndu-mă de această splendidă imagine. Dar nu se poate să fi fost adevărat; nu prea sînt genul care să se entuziasmeze. Dar dacă atunci aşa eram? Un lucru e sigur – aveam sentimentul unei mulţumiri imense şi, dacă mă gîndesc la toate acestea, îmi dau seama că de fapt îmi plăcea cum se scurgea vremea – nu venea nimeni, nu pleca nimeni, toamna şi iarna zăboveau undeva după un colţ, roadele coapte ale verii parcă durau o veşnicie, nimic nu tulbura cursul drumului meu (şi cred că cineva a spus acest lucru înainte de mine).
Fiecare zi începea aproape la fel. Îmi fierbeam un ceai, îmi prăjeam cîteva feliuţe de şuncă şi o felie de pîine şi aruncam apa cu care mă spălam pe fereastră într-o tufă de urzici. Apoi coboram pentru a merge în spatele tufelor de liliac (aruncînd o privire precaută la coasă) şi, după aceea, folosind mormîntul lui Elijah Fletcher ca lavabou, mă bărbieream. În acest timp, Moon îşi dezmorţea încheieturile şi mă aştepta să merg să bem o cană cu ceai. Ne făcusem o regulă să nu începem treaba pînă ce nu auzeam clinchetul clopţelului de la şcoala elementară.”
J. L. Carr - O vară la ţară
3 responses to O vară la ţară
nu stiu de ce nu a comentat nimeni – mie imi place foarte mult citatul asta si m-am entuziasmat foarte tare cand l-am citit
?
bine ca oricum sunt in total denial cu iarna asta si visez lalele, primule, caprifoi si bondari toata ziua
cum e cartea? ai citit-o sau doar citatul
Păi știu eu de ce n-o fi comentat? I-o fi lăsat fără cuvinte pur &simplu…
Așa-i băi omu, cînd are zăpadă vrea trifoi, cînd are trifoi vrea frunze ruginii…
Esti in denial?!
Am citit-o toată, e super de mică – format de buzunar si vreo 100 pagini, creeed fără să exagerez, că citatul aproape rezumă cartea!
N-a comentat nimeni, fiindca necunoscute sint caile motivatziilor comentatorilor. Am discutat deja problema si nu am ajuns la o concluzie intrutotul multzumitoare.
Teoria doamnei gazde era ceva de genul: cam depinde de primul comentator in ce directzie face deschiderea (suzi, sper ca nu distorsionez ce ziseseshi dta atunci), ca sa traga dupa el/ea continuarea comentariilor.
Dar parca potzi sa stii?
Daca citesti, vezi ca sintem un grup destul de haotic si incapatzinat, care, degeaba ne flutura gazda diverse teme, noi o tzinem langa pe-a noastra, whichever it may be.
Am pica la cel mai simplu examen, de raspuns la intrebari din cl.IV-a intr-a V-a.