Aici scrie Suzi!

O, nascut in URSS

02 octombrie 2006

Pe 26 mai a fost lansată cartea Născut în URSS a lui Vasile Ernu, care, pe situl propriu http://www.nascutinurss.ro/, are niste pozişoare şi nişte muzicuţe foarte faine.
Cartea e scrisa ca un jurnal asa (chiar asta e!), iar stilul e plăcut ochişorilor mei.Primul fragment mi s-a părut expresiv pentru generaţia noastră de pui de comunişti ce-am fost, care ne aducem aminte cu nostalgie despre copilărie, cu mai multă nostalgie decît unii membri de partid creca…Privind înapoi, îmi dau seama că odată cu dispariţia Uniunii Sovietice şi a comunismului s-a pierdut ceva. N-aş putea să vă spun ce. Poate că s-a pierdut un anumit patos, un anumit mod de a vedea lucrurile şi de a trăi viaţa de zi cu zi, poate entuziasmul de a mai crede în idealuri, poate un anumit fel de a suferi.

Al doilea fragment il copiez pentru că mă interesează, fiind referitor la băutura in URSS… Nu ca m-ar pasiona cocteilurile ruseşti, dar mi s-a parut foarte haios cum beau ruşii! Din tot capitolul, am copiat doar referirea la bere şi derivate, întrucît am afinitate, ca să spun aşa…

Aţi auzit de Iorş care e unul din cele mai populare băuturi din URSS? Ei bine, în URSS a amesteca berea cu vodcă e ca şi cum ai pune sare-n mîncare. Clasicul Iorş păstrează proporţia de 500 gr. bere şi 50 gr. vodcă, ceea ce este un soi de bere super-strong. Însă proporţiile aici fluctuează în dependenţă de mai mulţi factori (climaterici, psiho-somatici, ideologici etc), aşa că o combinaţie de 250 gr. la 250 gr. e o variantă destul de folosită.De exemplu Rembrandt (mai poartă şi numele de Au sosit graurii): se toarnă vodcă în bere aşa ca să nu se amestece. Dacă vodca s-a aşezat frumos la fund fără să se amestece, reiese ca avem un Rembrandt autentic, iar dacă nu, înseamnă că avem un Rembrandt fals. Dacă avem proporţia de 50 gr. vodcă şi 200 gr. bere înseamnă ca avem un Rembrandt timpuriu, iar daca proporţia e de 200 gr. vodcă şi 100 gr. bere avem de a face cu un Rembrandt tîrziu.De asemenea, e bine de ştiut tehnica Goneşte ursul în bîrlog. Tehnica e simplă: se umple o halbă cu bere şi se bea cu înghiţituri mici. După fiecare înghiţitură de bere în locul eliberat se toarnă vodcă. Procedura se repetă pînă cînd berea din halbă este înlocuită de vodcă. A Goni ursul din bîrlog presupune doar inversarea băuturilor.E bine de ştiut şi de tehnica Vodolaz care e construită în felul următor: într-o halbă de bere se dă drumul la un păhărel mic de vodcă. Paharul nu trebuie să fie răsturnat. Halba se bea dintr-o dată în aşa fel încît ultimele înghiţituri sa fie cele de vodcă. Cu alte cuvinte, vorba populară sovietică: berea fără vodcă e ca nunta fără muzică.Fireşte n-ar trebui să uităm de Cipok care e un Iorş, adică un amestec de vodcă cu bere unde se acoperă cu mîna cana în care se ţine recipientul şi este lovit de genunchi ca amestecul să fie „gazat”. Spuma creată se bea dintr-o înghiţitură. Nu vreţi să ştiţi efectul.Al treilea fragment, e din capitolul “Prima mea pereche de djinsî”, finalul este mortal:Cînd merg în magazine şi văd grămezile de blugi de acolo mă ia cu ameţeală. Cîtă desconsiderare faţă de aceste lucruri care cîndva au fost sacre pentru noi! Îmi cumpăr rar djinsî ca să nu „strivesc corola de minuni” a perioadei mele comuniste. Capitalismul ăsta ne-a stricat de tot. Ne-a distrus una dintre cele mai mari plăceri, plăcerea de a avea lucruri obţinute cu greu.
(aplauze frenetice din tribune, dadada, exact aşa e!)Ultimul e din capitolul De la kuhne la oceredi
Care se referă la locurile de socializare ale ruşilor, care erau bucătăria şi coada…După ce povesteşte cum se socializa lumea in bucătării (care oricine a fost la bairamuri vreodata ştie şi cunoaşte rolul unei bucătării într-o socializare…) fie la distracţii adolescentine, fie şi la vîrste mai înaintate…

Apoi vine coada, alt prilej de socializare…“La ce se stătea la coadă?

Asta e o întrebare prost pusă. Pe un american poţi să-l întrebi, căci el stă în principiu la coadă la reduceri, el stă să consume lucruri de care nu are nevoie, dar de care crede că are nevoie. Pe cînd o astfel de întrebare pentru cetăţeanul sovietic era lipsită de sens. Coada era un dat, un bun cucerit şi de aceea se stă la ea. Ea a devenit sensul şi nicidecum scopul nostru. Pe parcurs, fireşte, aflai şi tu la ce se stă, căci puteai de exemplu să te aşezi la o coadă sperînd că o să te pricopseşti cu ceva şi aflai pînă la urmă că e coada de la Biroul de informaţii a oraşului.

Cred ca o să-mi cumpăr cartea, mi se pare totul tare frumos scris, (auto) ironie super, subiect pe gustul meu (hai berea), spumos, filozofic… de ce nu?