My Name Is Red

01 octombrie 2006

Citesc o carte pe care iniţial am vrut s-o las deoparte şi m-am apucat s-o citesc dupa vreo 3 luni… Orhan Pamuk – My Name is Red – care este foarte interesantă, şi ca tehnică de scris şi ca naraţiune.Vine aşa: in Istambul în anii 1590, sultanul comandă o carte ilustrată pentru a-şi arăta măreţia faţă de Dogul Venetian (sper ca asa se numeste). Dintre mai multi pictori miniaturisti a fost ales Enishte, în locul maestrului Osman, deoarece Enishte este adeptul unor tehnici noi, aşa că Enishte îşi creează un grup de gravori miniaturişti: Elegant, Stork, Olive şi Butterfly (conform variantei mele in engleza). La un moment dat Elegant este ucis de unul dintre colegii lui şi de aici toată cartea. Crima este investigată de Black, nepotul lui Enishte, care e şi indrăgostit de fiica lui Enishte (adica vara-sa, care e si măritată, teoretic, dar soţul ei e dispărut în razboi).În mare, ăsta e subiectul cărţii, dar e scrisă din perspectiva diverselor personaje. Adică acţiunea decurge din declaraţiile unora, cum ar fi: Enishte, Black, Olive, un ciine, un copac, o evreica, un copil… şi este intercalată cu povestiri, pilde, istorie, dizertatii despre pictură…

Va să zică e o carte poliţistă, o carte de dragoste, o carte de istorie, o carte despre artă, bine scrisă, deşi pe alocuri plictisitoare (mai ales la început, cînd n-am inteles cam cum vine treaba, m-am încîlcit rău, la fiecare capitol apărea altă perspectivă şi am crezut că e acelaşi personaj, dar în diferite ipostaze), este o carte foarte interesanta şi merită merită (de 2 ori) citită.