Murături
01 decembrie 2009
Îmi plac începuturile de lună, mai ales decembrie este frumoasă, cea mai frumoasă, în afară de august cînd e ziua mea, care nici nu-mi mai place de la o vreme (de cînd am început să am atacuri de panică în seara de dinainte cînd fac inventarul ridurilor, firelor de păr alb şi “realizărilor de veaţă”), dar decembrie se merită – primeşti cadouri fără să te întrebe nimeni cîţi ani ai!, pînă pe 31, pe 31 este puţin dramatic, fiind cu bilanţul, dar eu de obicei mă îmbăt cînd devine insuportabil şi papaaam mă trezesc pe 1 ianuarie un nou început! Pentru că avem înainte o lună deosebită, m-am hotărît să fiu de treabă luna asta, deşi!
Mai sînt două săptămîni pînă plecăm acasă iar lucrurile arată ciudat, unu maică-mea se lasă intens de fumat şi alternează între abulie şi isterie, săptămîna trecută s-a enervat pe mine de-aiurea, drept pentru care n-a mai intrat pe net şi nu mi-a răspuns la telefon. Nefiind avertizată, m-am panicat, evident şi, cînd am găsit-o, am urlat la ea, evident, lucru care s-a soldat cu un nou scandal. Urăsc să mă cert cu maică-mea, are un talent deosebit de-a te face să te simţi ca şi cum i-ai fi înfipt un cuţit otrăvit în inimă. Acuma are o nouă suferinţă, de ce nu-i zice gineri-su “mamă”, oaa cînd o prind pe baba aia care a deplîns-o că “toată viaţa (!!!!) o să stai aşa fără ca gineri-tu să-ţi spună mamă, cum poţi trăi cu asemenea răceală” îi rup picioarele. I le rup şi lu mama, că e fraieră, în loc să-i zică babei că să-şi vadă de melodramele ei, s-a apucat să zică păi de ce să-l oblig să-mi spună mamă dacă nu mă simte ca pe o mamă (deşi io îl văd ca pe copchilu meu şi alte bazaconii ipocrite zaharoase de babee), la care eu am tăcut, şi ea mi-a zis aşa: tu îi zici lu soacră-ta mamă?
Răspunsul este da (cu nuanţe, nu-i spun doar mamă, îi spun şi doamna doctor, şi mareana, şi tante, şi alo, depinde foarte mult de conjunctură şi acum urmează explicaţia). Cum ai ajuns să-i zici mamă? mă întreabă mama! Prima dată i-am zis mamă cînd m-a întrebat ce să-mi aducă de la Braşov.
Şi acum, ”mama”, după ce m-a înnebunit să vin mai repede că are o groaaază de treabă cu mine, între timp săptămîna trecută nu ştia cum dar a găsit cum, să-mi spună că ea pleacă exact cînd venim noi în Kenia ori Mongolia nu mai ştiu exact, într-o excursie, că s-a ivit ocazia şi poţi să refuzi ocazia? Kenia e numai una, Crăciune se mai găsesc! Şi aşa de chinuită de conştiinţă a fost că mi-a zis lasă dragă că-ţi cumpăr ceva frumos şi mă ierţi. La care eu i-am răspuns că să facă bine să fie chiar frumos ceva-ul ăla! Sper să nu vină cu un ruj portocaliu din Bangladesh, că nu-i mai zic mamă 5 ani de-aici încolo.
Da, deci nu ştiu, dar vacanţa nu se profilează cum aveam eu planul, să vedem, să vedem.
64 responses to Murături
busnelu – vezi? iacata! Doamna suzi a vorbit.
Tre sa fi fost de mauvaise humeur.
Dar dta nu descuraja, mai vino si vorbeshte cu noi.
Am vazut – la munca, nu la intins mana.
Asa e cu patronii astia de siteuri.
Pai asta e dreptate?
Sanatate doamna Suzi.
(Asta e pe bune.)
Am sori, am racit ieri de la blestemata aia de ninsoare cu vint si m-am trezit cu un cap indurerat si niste amigdale care stau sa iasa prin git. Nu ma luati in seama…
Ei si tu acus, cum sa nu te luam in seama, doar de-aia dam aici navala!
sanatate macsima iti dorim!
Gabi – tarem place mie de cum le zici dta.
suzi – cum zice fata asta buna, mai sus: d’aia dam navala, sa teauzim si citim. Sanatate, ca-i mai buna decit toate si nu face, mantzelegi, cind esh’ dta atit de sfinta ca tzii si de cafea (sa mor dacam mai auzit! da nu e de mirare, ca nu ma pricep de loc!), sa fii malada de Pashti, mai avetz si mosafira, pe dna cris, fa-te rpd bine.
Intre timp, vezi bine si dta, mi-am arogat nishte drepturi pe care nu le am, sa fac persoana busnelu (crez, nush de ce, ca ie baiet!) sa se simtza bine printre noi, la tine acasa, cer scuze daca meam depashit. Da uite ca nitzica dreptate am avut, dta ereai de obicei mai jantila cu nou venitzii – da esh’ bolnava si de aia, da sint multzamita ca am gindit corect, ca nu ereai in shape. Be well.
Ai de mine, ai de mine, nici o problema doamna Vera, mie imi face placere sa fie democratie aici!
De fapt, Busnelu, dupa cum am observat ca ai citit o parte din posturile aflate pe blog, comentariile sint din abundenta, binevenite si super degajate (cu fff mici exceptii, inerente intr-o “familie” asa mare), deci poti sa te simti ca acasa, toata lumea citeste comentariile si discuta si discuta libeeer ca peserile cerului despre ce vreie ele, fara nici o probleemaa, fara suparare fara complexe, sa ne distram ne simtim bine ca sintem online!
Mie imi place la nebunie ca e asa, vorbeste ce vrei tu, fii binevenit(a)!
Multumesc,
Nu m-am gandit ca aveti sistem de supraveghere si am inceput sa cotrobai.
Oricum, o sa recidivez.
Si ca tot am citit azi un post despre un film, va recomand si eu unul:
Le Fabuleux destin d_Amelie Poulain
E zuper!!
Da multumesc multumesc! La fel si tie, in general!, nu ca ai fi racit ori ceva!
Esti propitaru editurii sau a sitului?
Da
Ah acuma, ca am pus numere cit de cit la comentarii, raspunsul de mai sus era la comentariul “pagina 2, comentariul 1 (scris de Vera), subcomentariul 1,pfff blogul asta e la fel de aiurit la numere ca si noi, orice ai face, nu-l poti ordona dupa convenientze standard!
Daaaa…. Amelie e prietena noastra din toate timpurile!! Multumim, chiar am de gind sa-l revad.
Bafta marketinguala (cu editura si situl etc..)
Si eu l-am vazut de cateva ori!
Dar Dogville?
Sau Breaking the Waves?
Aia cu site-ul am pus-o ca sa completez spatiul. Mai jos am scris Ikea si nu am nici o actiune la ei, jur!
Nu e de marketing ca mai e de lucru!
Multumesc
N-am văzut nici Dogville nici Breaking the Waves.
Dar o sa le vad, daca zici tu ca merita!