Chiar mă gîndeam oare ce-mi aduce mie zilele ce vine, oare chiar chiar ce supriză interesantă îmi oferă viitorul, că zaţ nu am la cafea, în bobi m-am lăsat de cotrobăit şi maţe de găină nu prea se mai găsesc, deci nu pot întrezări nimic, tot ce pot face este să aştept cuminte şi să mă agit mai mult decît necesar cînd mi se iveşte ocazia să fiu pe gard şi să ţip la ţanc!
De cînd am început să scriu pe blog, am avut cîteva interacţiuni interesante în subteran, dar asta de acum este chiar şocantă pentru mine. Mă simt subit complet dezorientată.
Cineva a întrebat oracolul gugăl care-i treaba cu adopţiile şi, cum eu am scris acum un timp că m-am trezit într-o dimineaţă cu gîndul nebunesc de-a lua acasă un copil chinez, indecsarea este oarbă şi lasă la voia întîmplării nuanţele ori poate că ar trebui să pun eu un anunţ că nu garantez pentru ideile care-mi trăsnesc mintea ca cometele pe cerul înstelat, nu spun că sînt complet iresponsabilă şi se miră toată familia cum am supravieţuit pînă la vîrsta asta, dar nici nu sînt înfiptă în realitate pînă la ultimul meu microcip. Ca să nu mai lungesc vorba despre mine vai ce modestie, persoana în cautare de adopţii a aterizat pe blog aici, nu a stat mult pe gînduri, a pus mîna şi mi-a trimis misivă.
Ieri am primit un mesaj imperativ dacă sînt interesată să adopt un îngeraş să răspund imediat, am stat şi am făcut balonaşe de scuipat cam jumate de oră, mi-au trecut prin cap tot felul de scenarii fantastice cu reţele de traficanţi de secte de legături periculoase, am răspuns în doi peri, că să zicem că aş fi interesată, nu puteam să nu fiu măcar intrigată de o asemenea situaţie.
Nu ştiu dacă m-am gîndit că ar fi pe bune pe bune, dar este foarte adevărat! Am primit înapoi un email cu povestea copilaşului, din flori, fată tînără sedusă, frică de avort, sarcină secretă, parinţii (bunicii) refuză să acorde ajutorul, mama disperată. Am şi poze.
Faza e că sînt neliniştită, treaba este cît se poate de serioasă, nu ştiu ce să fac, ce să spun, nici măcar nu cred că aş putea eu să-l adopt, mi-a expirat buletinul, nu stau în România, sînt nişte nebunii de proceduri pe care le cunosc întîmplător pentru că tocmai are loc un proces de adopţie în familie la mine, of e încurcată.
Acuma eu zic că o să cuget adînc şi o să întreb în stînga în dreapta, dacă citeşte cineva blogul ăsta şi are în proiect o asemenea acţiune nobilă ori ştie pe cineva care, să-mi scrie, vorbesc acuma chiar serios! În ce m-am băgat.
viata bate box-offisu
din cate am auzit eu, si recunosc nu sunt in masura sa vorbesc, procesul de adoptie dureaza destul de mult la noi (pana copilul este declarat adoptabil, plasament, etc), si de obicei parintii naturali mai pot sa se si razgandeasca sau sa solicite alte beneficii de la tine…mi se pare un pic suspect ca fics pe gugal s-a gandit cineva sa isi dea copilul, fara sa contacteze o autoritate care poate acorda asistenta in aceste situatii…ori te-o fi ginit ca esti de prin hirlanda sh-ai posibilitati…sau s-ar putea sa fi nimerit eu foarte prost cu supozitiile.