Nu am prea mult timp să scriu, am aflat din ziar că a murit Monica Lovinescu. Am citit cîteva din jurnalele ei şi chiar am recitit pagini întregi, lucru pe care de obicei nu-l fac, din lene sau grabă, dar mi-au plăcut mult erau scrise foarte inteligent, cu vervă şi interesant. Chiar am observat la anticarii ambulanţi din Iaşi, cred că Monica Lovinescu era în top cu numărul de cărţi la vînzare, nu ştiu dacă era un lucru bun sau rău, adică dacă era citită şi dată mai departe spre bucuria fanilor, sau oamenii le dădeau să facă loc lu Coielu în biblioteci. Şi iar mă debusolez singură cînd mă gîndesc ce bine se vinde Mihaela Rădulescu şi nu ştiu cît se vinde Monica Lovinescu. Poate am eu o percepţie greşită, cine ştie.
Ca chestie, tocmai pentru sîntem o ţară europeană şi femeile sînt emancipate, Monica Lovinescu merită multmult! respect pentru ce a făcut, cum a gîndit şi cum a vorbit şi a scris, poate fi considerată un model de intelectualitate şi de bun gust pe care ar trebui să-l cam ţinem bine, că nu sînt multe. Ar trebui vorbit despre astfel de personalităţi des şi la ore de audienţă, pînă devin la fel de familiare ca şi vai mă opresc aici că nu vreau să jignesc pe nimeni.
Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au locuit la Paris (Francois Pinton nr. 8, 75019) într-o casă pe care au lăsat-o Statului Român “in serviciul comunitatii romanesti din Franta, al relatiilor culturale dintre Romania si Franta si pentru conservarea patrimoniului simbolic al emigratiei romanesti din Franta “. “Sarcinile care revin statului roman, in urma donatiei, sint: constituirea si conservarea unui fond de lucrari ale literaturii romane si straine; crearea unui centru cultural roman intitulat “Memorial Ierunca-Lovinescu”. Statul roman se obliga de asemenea sa infiinteze o bursa anuala “Ierunca-Lovinescu” in favoarea studentilor romani din Franta, acordata de Ministerul Afacerilor Externe, si sa asigurare cazarea pentru studentii beneficiari ai sus-mentionatei burse in spatiul locativ ce face obiectul donatiei.”
Ziarul de Iasi
Pagina de la Humanitas, un site neoficial al familiei Lovinescu
A scris despre jurnale şi Tia (O’Connor ) aici
.
La prima intalnire, s-au asteptau unul pe altul ore in sir: ea era deja la o masa inauntru, iar el - la intrare, in fata restaurantului. Inocenta, iubire, curaj, daruire. S-a pierdut un spirit frumos si bun, dar intotdeauna vor exista cartile si emisiunile inregistrate de la Europa Libera. Fie sa se odihneasca in pace.