Vai mie, s-a destupat glanda mea de somn! Nu numai că dorm ca sparta, dar mă apucă şi-o iubire faţă de pat, din aia cu suspine, în timpul serviciului, mi se pune un nod în gît şi vreau acasa.
Mai este o fază aiurea dimineaţa, cînd nu vrei să te trezeşti, dar trebuie să te trezeşti, că te cheamă buda, dar mai ai un sfert de oră pînă sună ceasul, ei, ăla este cel mai aiurea moment posibil imaginabil cînd pocneşti şi nu vreei să te duci! Azi dimineaţă am trăit unul şi cînd m-am întors să readorm a sunat al naibii ceas şi am stat în dubii dacă să mă reculc sau să mă duc să-mi fac cafeaua. Am pierdut timp preţios în picioare lîngă pat şi uitîndu-mă cu mintea în două, mai bine mă rebăgam înapoi, m-am simţit pustie părăsită! cred că aşa simt copiii înţărcaţi, dar eu nu pot să plîng că vreau să dorm, pentru că sînt om mare şi o aşa reacţie ar fi inacceptabilă. Dar spun cu mîna pe suflet, azi dimineaţă, dacă mă punea cineva să zic cum e raiul, nirvana, la sînul mamei şi fericirea supremă, i-aş fi arătat patul.
Aseară beiam o bere, sughiţam şi încercam s-o ascult pe maică-mea în timp ce m-am dus pe statisticile de la blogul din blogspot, care mă distrează, aici nu prea am multe veniri din gugle, acolo am ceva mai multe, foarte multe chiar perverse, pe locul doi ar fi medicamentele şi schizofreniile şi pe locul trei sînt curele de slăbire.
Ieri a venit o fată căutînd “prietenul meu sunt grasa”, cred că a găsit o consolare, că a citit toate posturile, meticulos aşa, la un moment daaat a închis fereastra şi-a pierdut blogu (zise detectiva de mine!), dar pentru că gugleul este şi ştie de toate, ea a căutat şi a venit pe direct “suzica DD” aiii ce frumooos! Ce frumos! Mi-a dat lacrimile de emoţie şi m-am înecat.
Ieri, tot ieri, dacă am aşa o minte clară zic, mă gîndeam la problema comentariilor prin bloguri, o problemă universală aş zice, omu vine citeşte notează dă din umeri şi pleacă, păi ce să facă? Paregzamplă, aveam la un moment dat impresia (care mai o am!) că blogu meu e citit ca un ziar, un fel bulinică zilnică de Suzi, sînt o grămăzimea de guglerideri serviţi la domiciliu, numa azvîrl io cu postu zdrang din goana bicicletei mele de blogar, abonatu iese, ia bulina, intră în casă o citeşte relacsat, o aruncă la reciclabile şi gata. Sau vine cititorul la noi la raft, noi îi prezentăm ultima bulină, el o ia mulţumeşte şi iar gata. E comercial, dar e adevărat.
Eu am în rider (moment, să mi le număr) 30 de bloguri, cîteva sînt inactive, mai mult de jumate sînt apatice, 2-3 sînt normale si 2-3 sînt hiperactive; sînt convinsă că eu sînt mic copil ca număr de bloguri la care sînt abonată. Adică dacă m-aş abona la o sută (şi se găsesc clar 100 de bloguri), păi nu m-aş deranja să comentez la nici unul, le-aş citi aşa pur şi simplu, consumatorist cum ar veni. Nici nu m-aş obosi să mă gîndesc ce e cu omul ăla care scrie, de ce-aş face-o, păi aş tîmpi dacă aş avea grija celor o sută! Dacă te rezumi la cîteva bloguri, rişti să n-ai ce citi, să ai zile moarte, depresii, că nu prea zboară fluturii prin blogosferă, dacă ai prea mulţi, slalomezi printre ei ca printre posturile de teveu, te uiţi cu jumate de ochi, se termină, schimbi şi ai şi uitat ce-ai văzut acum cinci minute. E meschin, dar e adevărat.
Ce mult am scris, îmi place cînd scriu mult, înseamnă că sînt creativă (huh?!), păcaaat mare că nu mă lasă duşmanii să fiu boemă şi mă chinuie să mă duc la lucru, cînd eu aş putea să ma concentrez artistic, să dorm şi să scriu blog … mmm … tre sa mă las de servici.
)
procucu s-a comentezi m-ai des ca esti foart-e simpatic
io am cam 100
chiar daca vreo 30 sunt aproape inactive… dar daca gasesc de comentat, comentez. da’ intr-adevar… poti sa devii consumatorist
offf. aia rai cu lucru’ lor… sa ii tragi de urechi, ca si mie imi place cand esti creativa![:-\](http://www.moara-lu-bunicu.org/suzi/smilies/yahoo_question.gif ":-\")
“