Pentru că unu la mînă am fost iar şefă azi şi foarte ocupată! Dar m-am şmecherit şi am stat la masă, n-am mai alergat prin tot biroul ca să umplu spaţiul! Doi, am spus că nu, dar cred că n-am fost prea drăguţă cînd Inah m-a invitat să prezint o reţetă! Trei, nu ştiam unde am pus aparatul de pozat! L-am găsit şi am zis ia sa văd cum am pozat eu un mormînt acum două săptămîni (era Simone de Beauvoir şi sînt foarte fericită că i-am pozat … mormîntul)! Şi patru vreau să văd cum se vede!
Nu numai că voi scrie o reţetă! Voi e
plifica şi cu poze chiar! Că am făcut-o! Şi ar fi putut ieşi bună, dacă n-ar fi ieşit cam aiurea… însă a ieşit ciudată tare, dar alta eu nu mai fac şi nu mai pozez, că mă doare capul.
Pentru pregătirea acestui fel de mîncare, numit şi aripioare de iepuraş în sos beşşamel de mentă şi ochi de fazan avem nevoie de spanac, o ceapă, o cutie de brînză Ricota (sau urdă, asta e), ce mai am eu acolo… nişte foi de clătiiiteee, un fuuund, smîntîîînă - de care mă puteam lipsi, nişte roşii tăiate.
Şi un vas alb. Neapărat.
Punem spanacul la fiert, ceapa tăiată bucăţele se prăjeşte finuţ într-o linguriţă de ulei, după aia punem şi roşiile, le mai lăsăm aşa o vreme, n-aş putea spune cît.
Luăm spanacul fiert, îl scurgem, îl amestecăm cu brînza aia vedeţi?
În vasul alb, pe care dacă avem chef îl ungem cu un pic de unt, dar eu am uitat, deci se poate, punem o foiţă de aia de clătită, după care băgăm roşiile cu ceapa, acoperim cu o altă foaie de clătită eu am turnat smîntîna şi am întins spanacul cu brînza.
Am acoperit cu altă clătită, am pus iar smintînă şi moţarela!
Am lăsat să stea în cuptor juma de oră. A ieşit fix ca în poza de mai jos, am pus eu pe farfurie şi am pozat dar am mişcat mîinile şi a ieşit o porcărie, deci nu vine aici.
De ce a ieşit prost? Pentru că am pus stratul cu roşiile. Nu ştiu care inovant de-al de băiatul ăla şîşîit cu idei cel puţin stranii a venit cu treaba asta. Şi eu am presimţit că e o reţetă proastă, dar am mers cu ideea lui pînă la uşa cuptorului, trebuia să mă bazez pe ce ştiam eu şi eram boieroaică. Reţeta este bună doar cu! clătitele făcute rulouri umplute cu brînza aia cu spanac, se pun în vasu alb, se toarnă smîntîna şi moţarela peste ele şi se dă la cuptor juma de h (sau un sfert de oră dacă e cuptorul încins, dar eu o iau de cînd e rece). Fără roşii şi ceapă! Cum îl cheamă, vai nu-mi aduc aminte! Dar cîteodată sare gardul. Geeeimi! Geimi Olivăr, poftă bună!
Nu mai are falcutzeee?! Vaaai sint dezamagita, si mie-mi place de el asaaa mai bucalat
unde e mha jeimi, iubirea tuturor mamelor din lume shashait ca eu nu imi dau seama, mi se pare regular british? toate mamele pe care le stiu sunt lesinate, cand incepe jeimi e ca la dallas pe vremuri
acu e emsiune noo, ucenicul lui jeimi or smth.Retzeta arata bine, dar eu urasc spanacul, nu pot sa mananc smantana si nici rosii. In skimb as putea sa mananc toate branzele alea, pentru ca’s mare branzofila