M-am uitat la Maria plina de gratie (nu eu, Maria e plina de gratie), am vazut ca tipesa a fost propusa la Oscar anu trecut si-am vrut sa vad care-i soarta ei.
Ce face omul cind e tinar, sarac si cu o viata plictisitoare? Va spun io, pleaca de acasa. Unde si cum pleaca omul columbian, tinar si sarac? In State, ca drog mule.
Drog mule vine: inghiteai un numar de capsule cu droguri, capsule de marimea unei boabe imense de strugure! Pe care trebuia sa le inghiti pur si simplu (un numar de cam 60 si ceva), dupa ce le inghiteai trebuia sa te urci in avion spre State, sa ajungi la un motel, unde sa le elimini incetisor incetisor, le spalai cu pasta de dinti si le predai baietilor. Luai banii si plecai.
Maria noastra, cu un copil pe vine, rod al unei combinatii lipsite de iubire cu un cavaler din sat, se gindeste ca s-a plictisit sa lucreze intr-o sera, sa aduca bani acasa cu care s-o intretina pe maica-sa, soru-sa si copilul sora-si, asa ca se face purtatoare de doguri, si pleaca in State. Se intimpla o gramada de lucruri incilcite si triste, dar finalul optimist, ne asigura ca Maria a ramas in State ca sa faca un ban cinstit si sa-si creasca copilul intr-un mod onorabil.
Partea misto din film este intr-adevar Maria, care chiar e trista si se vede pe fata ei ca duce o lupta cu ea insasi, vrea mai mult, vrea sa razbeasca, incearca sa se descurce, sa scoata capul la lumina, sa puna un ban deoparte, sa gaseasca iubirea, sa fie respectata si tot asa, Maria se zbate pe bune, cu multa gratie.
Partea nemisto a filmului este ca pe mine nu m-a impresionat, adica ori nu percutez eu la faze cu droguri, ori au fost citeva personaje atit de enervante (sora-sa si prietena ei, tot o “mule”(adica magarita), dar super tolomaca) incit n-am putut sa ma concentrez la film ca sa-mi simt inima batind pentru el.