Swann pune baza urmatoarelor 6 volume, delimitind oarecum universul personajelor, pendulindu-l pe Marcel intre Guermanti si Swanni, cei doi poli ai universului sau, cu toate profunzimile si ramificatiile unui roman atit de amplu (peste doua mii de personaje!).
Elementele de natura geografica, Combray-ul, casa matusii in centrul satului, intr-o parte o familie, in cealalalta, alta, nu stiu daca din intimplare sau asa si-a dorit Proust sa-i opuna. Si cele care tin de cordoane ombilicale si dependente sufletesti, in care mama este indispensabila si fara de care nimic nu se poate desfasura firesc.
Swann o iubeste pe Odette, cu o dragoste posesiva si bolnava, o obsesie de care citeodata nici nu voia sa scape, ah pentru ca e asa placut sa iubesti, incit ceva din tine nu doreste sa revii la starea in care n-ai nimic pentru care sa astepti sa vina seara sau nu simti nici o placere intr-un suris sau o intilnire neasteptata, asa ca ne alimentam starea de indragosteala pina cind nu mai avem de ce sa ne agatam.
Odette este o eleganta, Gilberte (fata Odettei si-a lui Swann) este o cocheta.
Marcel se indragosteste de Gilberte, pe care reuseste s-o plictiseasca, cit de dureros e sentimentul ca-l plictisesti pe cel pe care-l iubesti si cit curaj iti trebuie sa poti sa te rupi inainte de-a deveni un accesoriu ridicol pe care nu se indura sa-l arunce.
Sint intr-un delir cu Marcel.
Comentarii recente: