Vestea că ai scăpat de prejudecata legată de softurile în română este una foarte bună. Aici se poate vedea în acțiune “rezonanța” de care vorbeam mai înainte. Cineva care trăiește în România și vorbește în română ar trebui să fie mai productiv cu un soft în limba maternă decît cu unul într-o limbă străină. Dar cum pînă acum nu prea au existat traduceri bune, lumea a rămas pe engleză și s-a obișnuit cu ea. Însă nu cred că e o problemă prea mare, în mod normal cineva care are de ales între un text în engleză și o traducere bună în română ar trebui să aleagă traducerea, pentru că astfel înțelege mai bine sensul textului.

Legat de exprimarea de pe internet, evident că și educația sau vîrsta au rolul lor, însă ce e deranjant nu e atît faptul că să zicem o persoană nu-și poate exprima clar ideile, cît faptul că o face într-un amestec de română și engleză de unde chiar că nu se mai înțelege nimic. Și în plus cei care fac paradă de cunoașterea englezei pe forumuri sînt cei care au “învățat-o” de la televizor și nu sînt capabili decît să presare cuvinte englezești într-un text în română, iar dacă îi pui să scrie cîteva fraze numai în engleză nu sînt în stare și fac niște greșeli absolut elementare. Evident că nu limba engleză e de vină pentru asta, ci mai degrabă superficialitatea unor persoane și convingerea lor că niște cuvinte într-o limbă străină îi fac să pară mai deștepți.

Teoretic lumea ar trebui să ia exemplu de la cei care scriu corect, însă pe de o parte numărul acestora e foarte mic și pe deasupra nici nu frecventează “cloacele lingvistice” de pe internet care sînt forumurile. E interesant că ai prins tocmai emisiunea aia cînd ai venit în România. Eu nu prea mă uit la TV și am văzut absolut din întîmplare emisunea cu Djuvara și Pruteanu. Chiar mă gîndeam la tine că ar fi bine dacă te-ai uita la ea, pentru că tocmai avusesem micul diferend despre diacritice. Însă astfel de emisiuni sînt foarte rare, dacă e una pe an e bine. E prea puțin și în plus n-ar trebui să fie un “curent” care să lupte pentru scrisul cu diacritice, ar trebui să fie ceva normal, venit din interiorul oamenilor și care să nu întîmpine nici o rezistență.

Traducerea softurilor este o activitate absolut voluntară, nimeni nu e plătit pentru ea, cu excepția celor angajați de firme ca Microsoft, Adobe sau Google (în paranteză fie spus traducerile făcute de voluntari sînt mai bune decît cele făcute de firmele de traduceri). Eu am tradus în general programe gratuite, iar atîta timp cît un om creează un program și-l pune la dispoziție gratuit pe internet nu poți să-i ceri bani pentru a-i traduce softul. Eventual plată se poate cere pentru traducerea unui program comercial (”shareware”) dar ea constă numai într-o licență gratuită de folosire a softului respectiv.

Nu vreau să se înțeleagă că aș avea ceva cu cei originari din Moldova și i-aș socoti “trădători” ai limbii sau cam așa ceva pentru că nu traduc și ei programe. Este doar o constatare, care poate că nu va mai fi valabilă peste un an. Actualmente însă asta e situația, mă îndoiesc că ar exista un traducător pe care să nu-l știu. Dar aici e vorba de o răsturnare de situație care pare ciudată tocmai pentru că nu are nici o explicație (există aproape sigur foarte mulți moldoveni capabili să traducă softuri, nu e un lucru foarte greu). Că tot vorbeam de scriitorii clasici am uitat de Alecsandri, alt moldovean, care ironiza în “Coana Chirița” tocmai o situație similară cu cea de acum. Este poate o prejudecată, dar pînă acum moldovenii erau socotiți mai “protectori” în ce privește limba și mai rezistenți la infuențele lingvistice externe, dovadă că eu însumi am fost făcut în cîteva rînduri “moldovean” pe forumuri tocmai pentru insistența mea de a se folosi o limbă română corectă, fără englezisme, care ar putea fi înțeleasă de toți. Eu însă sînt cel mult un moldovean “onorific”, pe filiera literaturii citite, pentru că într-adevăr îmi place limba mai bogată folosită de autorii din regiune. Rămîne deci întrebarea : “Nasc și la Moldova traducători de softuri ?”

sa ma ierte doamna Suzi, dar as vrea sa citesc aici ceva despre parerea domnului Munte Alb, cu referire la DOOM 2… multumesc!

da, si suzi, poate ne spui si ce crezi de criza mondiala de susan, care a izbit violent recent, despre valul de emigrranti clandestini din Hatacuelpa, si de ce nu, despre violenta domestica.
Asta ptr ca vad ca aici e oracolul din Balcesti.
Beat that, White Mountain!

DOOM2 este întruchiparea neputinței lingviștilor români și dovada că problema românilor nu este limba, ci slăbiciunea celor aflați în poziții de răspundere combinată cu lipsa de reacție a populației. Institutul de Lingvistică (IL) ar fi trebuit să stabilească niște coordonate pentru importul de neologisme și să dea niște reguli după care să se facă adaptarea cuvintelor străine în română (în speță reguli care să păstreze caracterul fonetic al limbii). În loc de asta IL a adoptat o poziție “mioritică” (de extremă pasivitate), conform căreia dacă un cuvînt englezesc e folosit de o anumită parte a populației atunci el poate intra nestingherit în dicționar urmînd a fi scris și pronunțat ca în limba de origine, pluralul urmînd să se facă folosind cratima (de ex. mouse-ul, site-ul, etc.).

Adică IL legitimează distrugerea caracterului fonetic al limbii române (un cuvînt se citește așa cum se scrie) și instituie “cratimizarea” pe scară largă numai pentru că angajații de acolo sînt incompetenți și vînduți celui care plătește mai bine. Nu glumesc deloc cu ultima afirmație, IL ar fi trebuit să le impună celor de la Microsoft România să traducă Windows în mod corect, nu în bătaie de joc așa cum au făcut-o cu XP și Vista. Ăștia de la MS RO pur și simplu au dat limba română pe “mîna” unui soft de traducere automată iar IL nu zice nimic, nu le pasă că milioane de români vor avea în fața ochilor ani de zile o limbă română stricată și în multe cazuri incomprehensibilă, pentru că săracul soft a tradus de multe ori mot-a-mot și nu a utilizat regulile de construcție a propozițiilor specifice limbii române, neavînd cunoștințele unui traducător uman. Dar faptul că IL e vîndut celor de la MS RO și acceptă orice bătaie de joc la adresa limbii roomâne nu mai e un secret pentru nimeni. Acum vreo lună MS a avut nevoie de voturi pentru ca să impună ca standard internațional formatul de fișiere Office Open XML (folosit în suita Office 2007) și IL a răspuns la apel. Nu pun aici în discuție formatul de fișiere propus de MS, ci doar faptul că IL a sărit necondiționat în ajutorul MS, fără ca măcar să le ceară ca în schimbul votului MS RO să se angajeze să repare traducerile de la XP și Vista (articol în engleză despre cum au decurs lucrurile la votul Asociației Române de Standardizare http://aranea.zuavra.net/index.php/94/ ).

Arhi, nici măcar nu mă obosesc să-ți răspund pentru că încercarea ta de glumă e mai fîsîită decît o scurgere de gaze și miroase la fel de urît. N-ai să te impui în blogosferă cu astfel de lucruri penibile.

Suzi e un exemplu de urmat în ce privește folosirea limbii române de către cei care au plecat din țară (și din păcate în ultima vreme și de către cei care au rămas în țară). Ori eu asta încerc să înțeleg, de ce unii apreciază limba română la adevărata ei valoare, iar alții (majoritari astăzi) cred că limba română nu are nici o valoare și de aceea poate fi ciuntită (scrisă fără diacritice) și împănată cu englezisme greu de pronunțat, dar “nobile” pentru că provin din limba internațională a momentului. Dacă lucrurile rămîn ca acum nu m-ar mira ca englezismele să fie înlocuite cu chinezisme peste vreo zece ani.

Nici vorbă, Suzi, ironia (?) era la adresa mea. Arhi face parte din gașca lui Zoxo (cel mai cunoscut blogher din România, nu-i dau porecla aici, dar e ușor de înțeles despre cine e vorba) și ei nu mă înghit deloc de cînd am făcut lista cu cele mai bune bloguri și nici unul nu se regăsește în ea. Așa că dacă au ocazia încearcă să mă “distrugă psihic” cu chestii din astea răsuflate de genul “White Mountain + Expresie englezească”. Ăsta e nivelul lor de combativitate.

Toți cei care au un calculator conectat la internet au de-a face cu limba engleză, de voie sau de nevoie. Însă asta nu înseamnă că lumea trebuie să ia toate cuvintele și expresiile englezești pe care le întîlnește și să facă paradă cu ele de parcă ar impresiona pe cineva. Faptul că Arhi folosește expresia “beat that” nu înseamnă automat că știe engleza și că e în stare să scrie de exemplu o însemnare mai consistentă de blog în engleză sau să participe la discuțiile de pe un forum în engleză. Este vorba numai de o maimuțăreală ridicolă, asemănătoare cu ce este descris în piesele lui Alecsandri.

Englezismele nu vin pe un “gol de vorbire” ci pe un “gol de gîndire”, asta pentru că există termeni echivalenți în română pentru 99% din ele. Chiar și cînd vine vorba de calculatoare procentul se menține. Americanii au preluat termeni din limbajul obișnuit atunci cînd au avut nevoie de termeni noi în informatică. Dar românii nu vor să folosească termenii corespondenți românești pentru că nu sună “nobil” și li se par “învechiți”. Dar ei uită că și termenii englezești sînt vechi, unii au cîteva sute de ani în plus față de termenii românești corespondenți. Englezismele sînt noi numai pentru necunoscătorii englezei, pentru cei care iubesc engleza doar pentru că e limba desenelor animate și filmelor pe care le-au văzut în copilărie, pentru cei care văd engleza doar ca pe o limbă ce sună mai “bine” decît româna. Într-adevăr e vorba de snobii timpurilor moderne, însă dacă înainte snobismul era limitat la o parte mică din populație acum snobismul a devenit comportamentul majoritar și se încearcă legitimarea lui, iar cei care nu sînt snobi sînt socotiți anormali și ostracizați.

În mod normal cine știe engleză face automat traducerea în cap și o poate folosi imediat, nu e nevoie de termenul englezesc decît pentru cei care nu știu engleză, care nu au cum să cunoască traducerea românească. Pentru că e imposibil să zic că știi engleză și să nu cunoști traducerea unor cuvinte simple cum sînt cele din interfața unui forum de exemplu. Deci dacă cineva care știe engleză vede “thread” pe un forum, nu îl preia ca atare atunci cînd vorbește în română, ci folosește corespondentul său românesc, anume “fir”. Cine nu știe engleză poate folosi un dicționar (pe hîrtie sau virtual) și află traducerea, nu se maimuțărește cu “thread”, care pe deasupra este și un cuvînt dificil de pronunțat pentru un vorbitor non-nativ de engleză. Invazia de englezisme s-a produs și pentru că internetul a fost mut pînă acum. Dacă cei care le folosesc ar fi fost obligați să le și pronunțe atunci să fi văzut circul de pe lume, pentru că engleziștii n-ar fi fost în stare să se înțeleagă unul cu altul.

Din păcate nu cred că va exista o soluție bazată pe puterea exemplului. Presiunea venită din parte snobilor este foarte puternică, tocmai din cauza numărului lor mare. Chiar și cineva care nu este snob (englezit) va deveni în scurt timp dacă dorește să fie bine primit pe un forum mare și să scape de ironiile legate de limba folosită. Este cumva la fel ca în cazul fumatului. Deși pe orice pachet scrie că fumatul e dăunător sănătății, mulți nu țin cont de asta tocmai pentru că mediul social în care trăiesc este compus într-un procent important din fumători și ei pun pe primul loc adaptarea la mediu (chiar toxic) înaintea propriei sănătăți. E un semn de slăbiciune existențială, la fel cum folosirea englezismelor e un semn de slăbiciune intelectuală.

sa ii amintim domnului ca nu exista doar “softuri” gratuite ce trebuiesc musai traduse intr-o limba doar pentru a ne dovedi “forta intelectuala”. din cite stiu, sunt pachete de programe construite, din linii de cod scrise in java sau visual basic, C+ (pline de englezisme cu if-uri si alte prostii) care ne arata in dulcea limba romaneasca cum sa ne aranjam contabilitatea, sa umplem o baza de date intr-un standard (tot englezesc) dicom pentru imagistica medicala sau sa il convinga pe chelner sa nu ne incarce nota de plata, facute chiar in moldova aia de linga prut. Nu pot spune de snobism sau slabiciune cind nu iau in considerare factori economici, pozitionare geografica sau faptul ca tools-urile folosite sunt construite sau dezvoltate de altii (da-mi ca exemplu o platforma de dezvoltare fara englezisme sau una ‘hardware’ adecvata facuta la noi), sau mai cel mai important ca au un scop in a rezolva niste probleme sau sa atinga niste obiective ce nu tin de o limba, ca sunt cam universale. Ce spune domnul e real, numai ca da un ex. cam nefericit, o industrie ce se bazeaza pe ‘limbaje’ construite de altii, cu o logica ne-romaneasca deci cam ’snoaba’ (dupa logica domniei sale). Probabil domnul se refera la modul de scriere si de concepere al limbajului printr-un hardware si platforme software ce permit cu greutate o exprimare ‘curat’ romaneasca (considerente de viteza, de implementarea a ‘maparii’ tastaturii pentru un ‘font’ anume, ca nu avem o autoritate reala in domeniul informaticii ca sa ne faca astfel viata mai ‘usoara’).

Sigur că trebuie traduse toate softurile (incluzînd aici și jocurile, bineînțeles), nu numai cele gratuite. Am dat exemplul meu, care am tradus în special programe folosite de toată lumea (Maxthon 2, DC++, BitComet, uTorrent, KMPlayer, FoxitReader, Paint.NET, CDBurnerXP, etc.), dar evident că sînt și persoane care traduc suite de birotică (OpenOffice) ori distribuții de Linux. E loc pentru toată lumea care dorește să contribuie pe măsura timpului și priceperii sale. Iar motivațiile traducătorilor sînt diferite, însă nu cred că este cineva care vrea să-și arate “forța intelectuală”. Traducerile de softuri nu sînt foarte ușoare, dar nu sînt nici grele, adică nu se pot compara cu traducerile operelor literare. E vorba de niște traduceri tehnice, iar odată ce ai prins jargonul ce trebuie folosit, munca ulterioară este destul de mecanică.

E interesant sofismul cu traducerea “platformelor de dezvoltare”, însă are nici o valoare ca argument, tocmai pentru că nu m-am referit la ele. Eu susțin traducerea INTERFEȚELOR softurilor, adică a textelor din ferestrele cu care vine în contact utilizatorul obișnuit, nu traducerea uneltelor care se folosesc de către specialiști pentru a crea softurile. Iar motivul este oferit chiar de tine, Zippo. Din cauza faptului că românii au tot timpul în fața ochilor interfețe în engleză, uită să se mai exprime în limba lor. Ce exemplu mai bun puteam să cer decît englezismul folosit de tine “tools-uri”, un cuvînt inutil pentru limba română, din moment ce pentru el există traducerea perfectă și anume “unelte”. Dar pentru cineva care vede toată ziua meniul (sau opțiunea) “Tools” în fața ochilor este greu să mai folosească echivalentul din română. Este ceea ce spuneam mai devreme. Americanul poate să spună “tools” atît la niște unelte de găurit pereții, cît și la niște unelte de dezvoltare a programelor de calculator. Dar vorbitorul de română nu poate folosi un cuvînt atît de “retrograd” precum “unelte” decît pentru bormașini, nu și pentru platformele de dezvoltare, de aceea pe acestea din urmă le “mîngîie” cu apelativul “tools”, pentru că nu-i așa, sună mult mai bine în urechea unui snob.

Obiectivele care trebuie obținute cu un soft sînt la fel de universale ca obiectivele care trebuie obținute cu un vehicul și se rezumă la a face viața oamenilor mai ușoară și mai productivă. Cu toate astea toată terminologia legată de autovehicule este adaptată la limba română și nu avem de exemplu cuvinte luate din franceză în forma lor originală (în română se folosesc : “parbriz” care provine din “pare-brise”, “supapă” care provine din “soupape”, “bujie” care provine din “bougie”, etc.). Deci dacă acum 80-90 de ani cînd s-au importat aceste cuvinte din franceză a fost posibil să fie adaptate românei , azi de ce nu mai e posibil să se facă același lucru cu cuvintele din engleză ? Răspunsul e simplu, din cauză că acum majoritatea românilor își disprețuiesc limba și o socotesc inferioară englezei, deși nu există nici un argument valid pentru o asemenea atitudine, în afară de propria lor slăbiciune.

wau… sunt snob, merci draga. venind de la tine il iau de bine, fara conotatii negative. am sa vb cu doctorul meu sa nu mai foloseasca termeni ‘retrograzi’ cind mai pune un diagnostic, ca nu avem nevoie de limbajul lui specializat, il poate spune pe sleau in limba romana. Sau programatorul sa nu mai aiureasca lumea cu termenii de specialitate, si ma sa ma duc si la facultatea de economie sa ma lase cu termenii lor manageriali, nu mai spun de zona juridica. Si sa ma lase si Tudor Popescu cu al sau “quality newspaper”. Si daca intru si in advertisign, ce magari si snobi, ce dispret fata de limba, colcaie englezismul prin documentele lor. Si ma mira, zau, de ce lumea zimbeste la incercarea celorlati moloveni, de peste prut, in incercarea lor de a moldoveniza sau rusifica totul din aceleasi considerente lingvistice, aplicind aceiasi logica ca matale ca doar fac un ‘bine’. Si la cine mai putem tine lectii.. a da… hai sa incercam la UE.

Zippo a zis: “facute chiar in moldova aia de linga prut.”

aş dori să aflu unde se află cealaltă moldovă. mersi.

Zippo, eşti ca o brichetă fără gaz, care nu mai e în stare să producă scîntei. Ar trebui să-ţi zici Siffo pentru că te pricepi la sofisme şi la sifonări, însă nu şi la dezbateri bazate pe argumente. E posibil ca tu să nu fi fost în viaţa ta la medic, pentru că nu ştii ce vorbeşti, dar dacă eşti fumător (după cum ţi-o arată porecla) o să ajungi probabil pe acolo într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Şi o să ţi se spună că ai “pneumonie” (RO), nu “pneumonia” (ENG), sau “bronşită” (RO), nu “bronchitis” (ENG). Limbajul specializat al tuturor disciplinelor de activitate (inclusiv medicina) este adaptat la limba română, deşi termenii provin din latină, greacă, franceză, engleză. Deci un diagnostic scris în jargonul medical este un diagnostic scris în limba română, tocmai pentru că acest jargon a fost adaptat la română. La fel stau lucrurile şi în inginerie, geologie, psihologie, etc. Informatica face figură separată din motivele expuse deja, adică pentru că s-a dezvoltat într-o perioadă în care dispreţul faţă de limba română e maxim şi este cuplat cu eforturile comercianţilor şi publicitarilor de a prosti lumea cu produse numite în limba engleză sau cărora li se fabrică sloganuri în engleză. Cristian Tudor Popescu e un ziarist corupt, indiferent ce crede lumea despre el, ziarul Adevărul la care lucra (pînă să-şi dea demisia din motive financiare) era plin de reclamă mascată şi lipsit de conţinut. Ca urmare dacă aş fi în locul tău nu l-aş da drept exemplu. Şi nu i-aş da drept exemplu nici pe publicitari care ar face reclamă şi la vinderea propriilor mame dacă ar putea să scoată un preţ bun.

Cît despre moldovenii din Republica Moldova se pare că îi acuzi degeaba, dar asta deja nu mă mai miră din partea ta. Aruncă o privire pe forumul Moldova.net la secţiunea de calculatoare şi ai să vezi la fel de multe englezisme ca pe Softpedia. Iar dacă vorbeşti de politica oficială de acolo în domeniul limbii, ea este ceva de paradă, în afară de denumirea “limbă moldovenească” (luată din motive politice interne, nelegate de Rusia) nu se întîmplă nimic, limba e lăsată să evolueze (sau să involueze) la voia întîmplării. Dar se vede că nu ştii ca româna şi rusa se înrudesc şi multe cuvinte româneşti uzuale provin din limba slavă (iubire, dragoste, muncă, bogat, slab, boală, etc.). Dar aşa cum se vede cuvintele în cauză au fost şi ele adaptate cu multe secole în urmă şi nu şi-au păstrat forma originală. Asta ar trebui să fie calea şi pentru cuvintele din limba engleză de care e nevoie în română, adică să fie adaptate la regulile gramaticale ale românei, nu să se adapteze româna la particularităţile de scriere şi de pronunţie ale englezei. Cel puţin asta ar fi de aşteptat de la un popor care se simte capabil să aibă o cultură proprie şi independentă, nu una vasală unei culturi străine.

Uniunea Europeană sprijină folosirea limbilor naţionale, chiar dacă ele sînt vorbite de puţini oameni (cazul limbii irlandeze). Este o ironie a soartei că a fost desemnat comisar însărcinat cu multingvismul un român, dar poate că e mai bine aşa. Indiferent însă de care sînt directivele UE tendinţa este spre folosirea de softuri localizate (adică traduse), tocmai pentru că acest lucru duce la folosirea lor pe scară mai largă, nu numai de către cei care ştiu engleza. Astfel se obţin profituri mai mari pentru softurile comerciale. Din cauza asta companiile ca Microsoft, Google sau Adobe vor să-şi localizeze cît mai multe din programele şi serviciile oferite. Dar chiar dacă n-ar face-o există persoane care traduc în mod voluntar în multe ţări din lume şi oricine poate vedea că softurile foarte populare (de ex. cele pentru redare audio-video, explorare a internetului, torente, etc.) sînt traduse în zeci de limbi.

Nu se poate argumenta în mod rațional folosirea intefețelor în engleză de către românii care trăiesc în România. Practic cine le folosește uită să se exprime în limba română și asta e o pierdere pentru individul respectiv, dar de car eel nu-și dă seama pentru că și cei din jurul lui fac la fel. Oricine se poate convinge de lucrul ăsta vizitînd secțiunile forumurilor mari (Softpedia.ro, ComputerGames.ro, etc.) în special acolo unde se discută despre calculatoare (componente, softuri, jocuri, etc.). Unele fraze sînt semi-inteligibile pentru că se folosesc cuvinte englezești în locul celor românești. Și nu mă refer numai la cuvintele din jargonul informatic, ci și la cele din limbajul obișnuit. S-a ajuns să se zică “available” în loc de “disponibil”, “reply” în loc de răspuns (replică) și multe altele.

Situația are rădăcini mai adînci. În România există o admirație nețărmurită față de străini în general, dar și față de anumite limbi străine. Astfel engleza este practic socotită împărăteasa limbilor, franceza este o regină, spaniloa și italiana sînt prințese, germana o servitoare (utilă, dar neatrăgătoare), în timp ce rusa este considerată de-a dreptul un gunoi. M-a distrat chestia cu “rusificarea” românei, tocmai pentru că româna este deja “rusificată” din cauza multitudinii de cuvinte slave pe care le conține, cuvinte care s-au integrat perfect în vocabularul majoritar de origine latină și astfel româna a dobîndit mai multă culoare și mai multă expresivitate.

Din păcate româna este o cenușăreasă în propria țară, ceea ce nu este deloc normal și nu are nici o logică, alta decît incapacitatea vorbitorilor ei de a o folosi la adevărata ei valoare. Limba română trebuie să fie ca o plastilină și fiecare să încerce s-o modeleze și să facă din ea diverse construcții intelectuale. Ea e perfect capabilă să se adapteze la orice discurs, la orice disciplină de activitate (științifică, culturală, etc.) este o unealtă foarte bună, însă mulți români nu fac efortul de a învăța să o folosească în mod corect și eficient. De fapt mulți din cei care susțin folosirea romglezei încearcă sa-și ascundă carențele de exprimare în română și engleză. Romgleza se remarcă prin faptul că permite nerespectarea regulilor gramaticale (acorduri sau plurale ciudate sînt la ordinea zilei), deci ea este unealta perfectă pentru nepricepuți, care astfel nu mai ies în evidență în mod negativ. Se poate vedea un astfel de nepriceput (sub porecla Oby One) în acțiune pe firul de discuție http://forum.computergames.ro/8-software/294191-sit-cu-softuri-traduse-limba-romana.html unde eu sînt făcut “naționalist extremist” și “traducător prost” de către cineva care nu știe să se exprime în limba română. Dar este interesant și ultimul mesaj din fir, care este postat sub porecla “oficială” de către Dorian Prodan, redactorul-șef al revistei de calculatoare XtremPC. Ori aici se vede că și cei aflați în posturi de “decizie”, practic formatorii de opinie (și de limbă în același timp), nu sînt favorabili softurilor în română. Revistele de calculatoare din România sînt aproape la fel de pline de englezisme ca și forumurile de discuții, ele sînt scrise în dialectul romglez. Redactorii acestor reviste se vor opune din răsputeri folosirii softurilor în română.

Limba engleză “înnobilează” tot ce atinge, de la ziare la oameni, asta e credința împărtășită de majoritatea românilor. Dacă spui de un ziar că “quality”, el devine mai bun în ochii poporului, deși rămîne aceeași hîrtie neinteresantă ca și pînă atunci. Denumirile funcțiilor ocupate în cadrul unora din companiile românești (nu multinaționale) nu mai sînt în română, ci în engleză, pentru că ele le conferă posesorilor prestanța “nobiliară” a vremurilor moderne. În România se aplică deci regula că “engleza vinde orice”.

Punctul meu de vedere alternativ e ca limba e vie. Au trebuit cam o suta de ani ca sa ne trezim cu structura gramaticala latina, cateva sute sa preluam cuvinte slave, turcesti, grecesti, germanice; inca jumatate de deceniu sa imprumutam cuvinte frantuseshti; am trecut prin comunism fara foarte multe imprumuturi rusesti (cel putin asa mi se pare), dar am intrat intr-o noua perioada. De ce ar fi perioada asta atat de diferita de toate dinainte? De ce englezismele de acum sunt snoabe iar frantuzismele incetatenite sunt vazute ca o dovada a francofoniei si a elitismului unei perioade pre-comuniste?

Nu am terminat filologia, deci nu vorbesc din postura de specialist. E posibil, cel mult, sa am o vaga dislexie, gaura de/in gandire nu mi-o recunosc ushor. As putea sa gasesc sinonime romanesti pentru marea majoritate a englezismelelor pe care le folosesc, dar nu mai reusesc sa fac diferenta intotdeauna intre cuvinte, si mi se pare irelevanta in cele din urma. Folosesc de dimineata pana seara engleza la munca; in momentul in care comunicam numai in italiana am avut aceeasi dificultate in a folosi numai cuvinte romanesti. Imi este mult mai usor sa ma exprim in romgleza - si, da, nu-mi place exprimarea oficiala romeasca care mi se pare greoaie si mult prea tributara limbii de lemn. De ce m-ar face asta snoaba? Sau cu un gol in gandire?

Ma rog, asta sunt doua intrebari irelevante. Ideea mea de baza e ca limba se schimba, e inevitabil. Poate fi strunita putin, dar nu oprita.

agh, postul meu anterior e super-pompos. mda, cred si eu, mi-am dat silintza sa nu folosesc englezisme. shoot me.

&#41 i’m hit, i’m out.

mda, eu si limba nemuritoare

O limbă poate să evolueze în bine sau în rău. Iar ca să nu evolueze în rău (lucru care poate duce la dispariția ei), o limbă trebuie să-și păstreze caracteristicile ei esențiale. Caracteristica esențială și punctul forte al limbii române este faptul că ea se scrie așa cum se pronunță, așa-numitul caracter “fonetic”.

Dau mai jos un fragment dintr-un material scris de mine și existent pe situl meu :
=========================
In limba romana o litera se pronunta intotdeauna in acelasi fel, indiferent de locul ei in cadrul cuvintului. A se compara acest lucru cu limba engleza, unde o aceeasi litera se pronunta diferit in functie de locul precis ocupat in cuvint. De exemplu litera “A” din cuvintul englezesc “available ” se pronunta prima dată “ă” și a doua oară “e”, cea din cuvintul englezesc “can” se pronunta de fapt “e”, litera “a” din cuvintul “able” se pronunta “ei”, litera “a” din cuvintul “car” se pronunta “a”, iar litera “a” din cuvintul “motherboard” nu se pronunta deloc. Alt exemplu sugestiv este litera “E” care in cuvintul englezesc “secret” se pronunta “i”, in timp ce in cuvintul “pen” se pronunta “e”. Dar nu numai vocalele prezinta diferenţe importante de pronuntie in engleza, ci si consoanele. Litera “S” se pronunta “s” in cuvintul “sea”, insa se pronunta “ş” in “sure” sau “z” in “desert”. O alta particularitate a limbii engleze care o face dificil de invatat este si faptul ca unele cuvinte care sint scrise identic se pronunta diferit. De exemplu cuvintul “live” poate fi folosit ca adjectiv si atunci se pronunta “laiv” (”live broadcasting” - “transmisiune directă”), sau poate fi folosit ca verb (”a trăi”) si atunci se pronunta “liv” (”they live here” - “ei trăiesc aici”). La fel stau lucrurile cu “week” și “weak”, care se pronunță la fel, dar se scriu diferit.
=======================

Deci limba română este ceea ce eu numesc o “limbă exactă” în ce privește pronunția, adică o literă = un sunet în marea majoritate a cazurilor. În engleză (franceză, etc.) avem o literă = mai multe sunete, ceea ce duce la faptul că în general atunci cînd auzi un cuvînt pentru prima dată nu prea știi dacă îl vei scrie corect sau nu. Și deci ești obligat să înveți scrierea cuvintelor pe dinafară, ceea ce nu se întîmplă în română, unde poți fi sigur că vei scrie corect un cuvînt chiar dacă îl auzi pentru prima dată. Această caracteristică a românei este una absolut extraordinară, dar nimeni nu pare să o bage în seamă și toată lumea se legănă cu muzicalitatea englezei sau francezei, muzicalitate care se bazează și pe “relativismul” pronunției. Pronunția cuvintelor românești este extrem de ușoară, în timp ce în cazul englezei sau francezei multă lume (non-nativi, bineînțeles) nu învață niciodată să le pronunțe corect.

Toate cuvintele importate în română pînă acum (rusești, franțuzești, ungurești, germane, englezești, etc) au fost adaptate la caracteristica ei de a fi scrisă așa cum se aude, adică le-a fost modificată scrierea (sau pronunția) din limba de origine. Însă acum se încearcă importarea cuvintelor englezești așa cum apar în limba de origine, ceea ce duce la două probleme mari.

1) Trebuie învățată pronunția lor englezească, ceea ce se bate cap în cap cu pronunția românească. Mă refer la pronunțarea diferită a literelor în engleză și română, explicată ma sus.

2) Trebuie învățată scrierea cuvintelor ca în engleză. Și de aici apar multe probleme, de ex. unele cuvinte sînt scrise în engleză cu litere duble, lucru care nu e valabil și pentru română. Franțuzescul “torrent” a fost preluat ca atare în engleză, dar în română a fost modificat în “torent”, pentru că româna nu prea folosește litere duble deoarece nu are nevoie de ele. Acum de cînd cu internetul mulți români au tendința să scrie tot “torrent”, pentru că așa îl văd în engleză. Englezii pronunță grupul “oo” ca “u” (boot), în timp ce românii îl pronunță ca “oo” (cooperare). Cei care folosesc calculatoarele vor să importe în română termenul “boot” (pronunțat “but”) pe care să-l scrie “boot-are” și să-l pronunțe “butare”. Cuvîntul este grotesc și neconform cu regulile de pronunție ale românei. De aceea eu propun termenul “butare” (pronunțat așa cum se scrie), care este conform cu limba română, adică este un neologism “civilizat”, care se pliază regulilor limbii în care este importat. Am dat un exemplu din informatică, însă acest exemplu se poate da din orice domeniu, pentru că englezismele se regăsesc peste tot. Deci răspunsul la diferența între englezisme și franțuzisme este dat de faptul că franțuzismele au fost adaptate românei, pe cînd “englezismele de modă nouă” sînt scrise și pronunțate ca în limba de origine. Englezismele de modă veche (footbal, offside, tramwai, trolley-bus, etc.) au fost adaptate (fotbal, ofsaid, tramvai, troleibuz, etc.) iar atunci s-a procedat corect.

Nu există o exprimare “oficială” în română, ci o exprimare “corectă” în română care este foarte plăcută la auz tocmai din cauza bogăției limbii folosite (depinde bineînțeles și de vorbitor) și a corectitudinii ei stilistice și gramaticale. Romgleza este un dialect rigid și sărac. Asta pentru că importarea ca atare a cuvintelor englezești (substantive, adjective, verbe, etc.) duce la probleme cu articularea lor, cu derivarea, cu conjugarea, cu pluralurile, etc. Oricine se uită pe forumuri la secțiunile legate de calculatoare va observa o limbă extrem de limitată ca expresivitate. Importarea de englezisme duce la pierderea flexibilității limbii române, asta pentru că verbele englezești nu se pot conjuga precum cele românești (ar suna grotesc) și atunci se folosește “cîrja” verbelor românești “a face” și “a da”. Iată un exemplu mai jos.

Toată lumea folosește Google. Dar pentru că în multe interfețe se regăsește termenul “search” lumea a început să zică “fă un search pe Google pentru cuvîntul X”, tocmai pentru că verbul “search” nu se poate conjuga în română, “searchează” ar suna penibil. A se compara cu sintagma corectă “caută cuvîntul X cu Google”, care este mult mai elegantă, mai scurtă și extrem de ușor de pronunțat. Nu mai vorbesc de conjugare, care ar da lucruri penibile de genul : “Ai făcut search-ul cu Google ?”, “făcui un search cu Google”, “să fi făcut un search cu Google ?”, etc. Aici intervine snobismul, adică un cuvînt românesc (”caută”) este abandonat în favoarea unuia englez, deși acesta din urmă creează o multitudine de probleme. Dar tocmai faptul că folosesc cuvinte “nobile” (englezești), nu unele “obișnuite” (românești) îi face pe snobi să se simtă superiori celorlați, deși evident că asta este o impresie greșită, în fapt snobii se pun singuri într-o situație de inferioritate intelectuală.

Nu este deci vorba de a opri dezvoltarea unei limbi, ci de a gestiona această dezvoltare în așa fel încît limba respectivă să nu explodeze din cauza incompatibilităților cauzate de importarea străinismelor fără o adaptare prealabilă a lor. Cu alte cuvinte nu trebuie făcut un ghiveci incomprehensibil din limba română, numai pentru că acum limba engleză este socotită limba internațională a momentului, iar mulți români au pentru ea o admirație fără margini (lucru care nu înseamnă că o și cunosc). Ce o să se facă aceleași persoane dacă în zece ani limba chineză îi va lua locul limbii engleze, o să scotă englezismele și o să introducă chinezisme ? Nu, trebuie procedat așa cum s-a procedat pe cînd franceza era în locul englezei, adică să se adapteze cuvintele importate la caracteristicile limbii române și bineînțeles să se importe doar acele cuvinte care nu au deja un corespondent în română.

Ok, am inteles argumentatia. Daca lasam la o parte accentul putin moralizator, folosirea neologismelor ‘civilizate’ e o solutie. Mersi ( )de explicatie.

De priceput am priceput dar pare-se ca nu am inteles. Totul e foarte dragutz, teoria-i roz-bombon, pana la traduceri din engleza in romana.

Ashadar. Cum (*@&#*!!) se traduce “click here”? Faceti click aici? Dati click aici? Faceti clic? Clicaiti? Apasati? Muscati? [si aici ma cenzurez].

Faceti clic mi se pare horror, dati click e absurd, apasati - poate un buton roshu. Sau mi se pare mie? Am pierdut faimosul simt al limbii, pe care nu l-am avut vreodata?

Dar ‘copy-paste’? Help? Please! (pardon: Ajutor! Va rog! )

click here = faceți clic aici (de ce ar fi horror ?) => este forma folosită în traducerile Microsoft și am folosit-o și eu.

sau

click here = clicați aici => E posibil ca aceasta să fie forma care se va încetățeni în română (”a clica” apare dealtfel și în DOOM2 - 2005), mi se pare acceptabilă.

copy-paste = copiază-lipește
(e interesant cum s-a nimerit acel “lipește” să aducă cumva cu “paste”)

========================

Am făcut un sit cu cele mai bune softuri traduse în română. Poate fi găsit la adresa :

http://softuri-traduse.bravehost.com/

Folosind interfețele traduse se deprind în mod natural și ușor termenii uzuali folosiți în română.

Cine are nelămuriri referitoare la traducerea unor termeni sau sintagme englezești sau poate dorește să înceapă să traducă softuri mă poate contacta la adresa din rubrica “Contact” de pe situl meu.

sunt de acord cu muntealb, dar…mama mea este romanca si tata este american, deci am doua limbi materne: engleza si romana; amandoi traiesc in romania dar eu traiesc de 4 ani in state asa ca folosesc engleza 24/7. cand sunt in romania, in general incerc sa vorbesc romana fara nici un cuvant englezesc, dar atunci cand sunt in familie, sau cu prieteni care stiu la fel de bine engleza si romana, vorbesc o amestecatura fiindca imi este mai usor asa. nu mi se pare un snobism, in situatia mea. de altfel, eu mai vorbesc fluent franceza, spaniola si araba, si cateodata sunt unele cuvinte, in araba de exemplu care exprima mult mai bine ceea ce vreau sa spun. la fel se intampla si atunci cand vorbesc engleza, de exemplu vreau sa spun “n-am chef”, “i don’t feel like it” mi se pare prea banal si nu exprima exact ceea ce vreau sa spun (j’ai pas envie, no tengo ganas).