Eiii intr-o zi, Dani (romanasu care se ocupa de adimistratia cladirii da? care-l invata pe Mark sa spuna prostii, da?) a venit la mine sa ma roage frumos sa-i 
o
un pasaport. L-a vazut pe Marcel pe masa, nu stiu cum de il uitasem la vedere si el a zis oo Suzi iti place sa citesti! Mdah. Am si eu carti… Ei nu manebuni! Daaa, daca vrei iti aduc! Normal!
S-a prezentat a doua zi Dani cu 5 carti numai bune, de mi s-a facut rau de la stomag cind am vazut, mi le-a pus discret pe biuro si eu i-am multumit le-am insfacat cu super viteza si le-am zvirlit in dulap sa nu le vada careva. Pentru ca in primul rind sint dintr-o colectie de romane politisto-erotice si in al doilea rind, pe coperta sint niste dame ciudate cu pistoale-n mina! Ori le tin in dulap juma de an si i le dau, ori le iau si le pun coperti din foi de ziar si le citesc pe ascuns in autobuz, ori le arunc si le fac pierdute, ii dau 20 de euro si-l lecuiesc de imprumutat carti, inca nu m-am gindit.
Ca sa nu ziceti ca sint fiinta de piatra si nu fac eu lepse si nu sint eu o mare doamna literara literala si literata, citatul meu este de la pag 111, nu e primul, ca primul nu era interesant, si nu e unul, e mai multe, sa aiba inteles, pai normal:
Cina la lumina luminarilor fusese calma, udata din belsug cu doua sticle de Dom Perignon. Malko era tot timpul in alerta. Cele doua femei discutau intr-un colt. Isabel purta acum un maiou si o fusta mini din piele de caprioara, iar Melinda o rochie lunga mov care ii venea ca o manusa. Era machiata foarte discret, iar frumoasa ei fata ovala si coada lunga impletita o faceau sa para o fetita.
(Special am scris paragraful, pentru ca mi-a placut ca descriere a atmosferei meserie si numa domperignon puteau sa consume in timp ce erau imbracate in maiou si fusta mini si rochie mov mulata! Adica nu e luzere sa beie tulburel, hm! Atita atentie la detalii si-un bungust desavirsit!
… Asa, mergem mai departe, dialog plictisitor, dar savuros totusi, sarim peste el, maninca si dupa aia se duce fiecare in camera lui. Malko, personajul principal si fatalul, incurca incaperile)
Impinse usa si apoi intra. Se pomeni in fata Melindei, lungita in patul ei si citind (telectuala). Era intr-o camasa de noapte lunga din satin alb (ma farmeca camasile astea din satin alb!). Lasa cartea in jos si zise ridicind din sprincene:
- Cred ca ati gresit camera…
(urmeaza scena fierbinte, nu ma puneti s-o copiez, ca ma prinde sefu’ ca ma hlizesc)
(se aude o masina)
… Intrase in panica. Sari din pat si il tiri pur si simplu pe Malko pina la usa. Nu putea sa-i tina piept. El nu auzise nimic.(Malko iese si se duce jos in living sa-si traga o bautura mica sa-si calmeze nervii necalmati, ca deci l-a dat afara) Pe culoarul intunecat simti brusc o prezenta si un val puternic de adrenalina care ii invada arterele. Isi lasase arma in camera. Se pregatea sa urce, cind se aprinse lumina. Yaakob Netamayu, in tinuta de lupta, il privea cu un zimbet ironic, cu un Uzi in mina.
(tarrram suspans!)
Cosmar in Columbia, Gerard de Villiers, colectia Justitiarul!
Si a zis Dani ca mai are! 
)), ca nu aluneca fila ca satinul 
Oaaaaai, si cum, mai Suzi, sa nu vrei tu sa citesti cartile astea? Sa vezi ce s-a mai intamplat cu Malko si cum scapa el de Yaakob Netamayu care are Uzi si zambet ironic?
Este musai sa nu ne mai tii in suspans!