Il iubesc pe Jack Kerouac, tata hipiotilor, desi sincer ma bucur pentru mine ca nu l-am intilnit mai devreme, pentru ca nu stiu unde ajungeam daca citeam La drum la o virsta mai frageda…Va sa zica La drum este o carte semi autobiografica , scrisa la persoana intii de Sal Paradise, care se plimba prin America de-a lungul si de-a latul, fie de unul singur, fie cu prieteni, pur si simplu de dragul aventurii si de amorul drumului, de cele mai multe ori este impreuna sau spre Dean Moriarty.
De fapt Dean Moriarty ( in realitate Neal Cassady) este personajul central al cartii, care este absolut dus cu pluta si cu o personalitate putin spus debordanta, care era fan Proust si cauta sa prinda Timpul, sa-l tina bine bine la el, si sa-i simta esenta. Nu ma apuc sa fac comentariul cartii (din simplul motiv ca nu ma pricep haha), ce vreau sa spun este ca baietii aia chiar s-au bucurat de viata lor, chit ca pe lista lor de prioritati erau bautura, drogurile, muzica, si sexul (si nu scoala, casa, masa, riul, ramul).
Cartea este scrisa super fain, in stilul “proza spontana”, pe baza “fluxului memoriei”, asta o face usor de citit si absolut hilara in unele momente, au fost anumite pasaje care mi s-au parut super hazlii (desi eram in autobuz). Atmosfera de chef de viata este molipsitoare, si Dean este foarte fain construit ca personaj, si eu cred ca asta vine din sinceritatea cu care a fost gindit de J.K.Dean a fost inspiratie pentru mai multi scriitori din generatia lor, fiind un fel de erou.
Majoritatea personajelor sunt reale, si sunt prietenii lui J.K. din New York (Allen Ginsberg - poet, Neal Cassady and William S. Burroughs –ditamai scriitorul cum bine stim), care intentionau sa faca o calatorie in jurul lumii, dar pina una alta isi ocupau timpul bind, drogindu-se si filozofind. Erau pasionati de mistica si tocmai de aia se si drogau, ca sa poata sa acceada la anumite stari, ca sa zic asa.
Se mai stie ca La drum a fost scrisa in 3 saptamini dintr-un foc, sub influenta amfetaminei si-a cafelei. In 2007 va aparea editia necenzurata a cartii, copiata integral din manuscris, pina acum, ce-am citit a fost varianta aparuta initial, in 1957, cu unele fragmente scoase pe motiv ca erau scandaloase.
singurii oameni care ma intereseaza sunt aia nebuni, care sunt disperati sa traiasca, sa vorbeasca, sa fie salvati, care doresc totul intr-o secunda, cei care niciodata nu casca sau nu spun lucruri banale, ci dimpotriva, ard si ard si ard, ca facliile alea romane de un galben sublim, explodind ca paienjenii din stele si in mijloc, in centru vezi luminita albasta cum tisneste si toata lumea face “Oooh”