Casa, masa, copiii si framintarile literare nu sunt combinatia perfecta.
Sylvia Plath ma deprima, e
t cum ma asteptam, chiar mai rau, pentru ca mai si coincide c-o ploaie in capul meu acum, fiindca-mi cam tuna prin cap, nu stiu, dar Sylviuţa ma termina de nervi. Sunt trecuta de jumatatea romanului si tocmai i-a aplicat socuri si ma intristeaza tare tare!
Jurnalul este super trist, mai ciudat decit cartea, scris insa foarte fain, tipa avea niste imagini si niste ginduri care sunt de un mare mare talent, daca nu-si baga capu in cuptor probabil reusea sa fie ceva super in literatura, ceva monstruos ( as in “monstru sacru”). N-a fost sa fie.
Nu că celelalte jurnale de scriitori ar fi mai sprinţare, dar asta incepe de la 18 ani cu o tristete, o constiinta de sine si-o realizare a futilului care pe mine una ma depaseste si e ca scrisnitul din dinti, efectiv imi creeaza o stare de nervi din aia veniti din nervi inervati!
Jurnalele pe care le posed eu sunt jurnalele care au fost publicate in 2000, in varianta cea mai integrala posibil pina acum. Or mai fi lucruri care inca nu s-au gasit inca ( ca un poem gasit anul asta de e
plu), au mai fost doua jurnale pe care Ted Hughes le-a tinut sigilate pina in `98, cind, inainte de-a muri el insusi, le-a lasat in pace. Jurnalul tinut de S.P. pe ultimele luni inainte de-a se sinucide a fost distrus de el insusi la citeva zile dupa moartea ei. Cred ca era imposibil de citit.
Clopotul de sticla e recomandat oricui de oricine, eu idem, o sa mai scriu despre el cred, in citeva zile.
Recomand si Jurnalele, pentru ca sunt poetice filozofice instrospective etc pentru cine iubeste genul, ca idei, ca spirit, ca manifestari ale bolii ei, dar cuiva care e cu mintea cit de cit intreaga si stabil emotional, daca nu va simtiti, nu va bagati.
Suzi, ajuta-ma si pe mine, te rog
Tare as vrea jurnalele Sylvia Plath.
Stii cumva, unde sau cum sa le gasesc?!
Dar Clopotul de sticla? (Humanitas zice stoc epuizat)