Ieri am vorbit despre surf şi despre valuri şi asnoapte am visat că mă dădeam cu surfu în Piaţa Unirii, cum coboram scările de pe Independenţei, am văzut aşa valuri venind dinspre Alexandru – Mircea, care nu existau, erau sub apă, maică-mea mi-a explicat că aşa-i iarna, înaintează marea! Şi eu dac-am văzut aşa o mare, am scos scîndura de surf şi am băgat, a fost interesant, nu ştiam că ştiu să surfez, dar e bun acuma că ştiu!
Zilele trecute citeam pe Suplimentul de cultură n-am chef să pun linc, despre jurnalul lui Carol I, că l-a ţinut din 1856 pînă în 1914 (58 de ani, da? zi de zi de zi), şi m-am gîndit omaigad cîtă voinţă şi disciplină!
Am avut primul meu jurnal cînd aveam 14 ani, prietena maică-mi, la care am găsit fragmentul din Pînza de păianjen (după cum a zis Irina), mă vedea că, în dezorientarea tinereţii mele, aştept să vină marţienii şi mi-a zis Suzi, de ce nu scrii tu un jurnal, uite carneţelul ăsta, ştiu că arată oribil, dar sîntem în plin comunism, peste un an o să vină Revoluţia şi or să apară carneţele minunate roze cu cheiţe chiar, pînă atunci, ia tu Carnetul cooperatorului (parcă aşa se chema, era un caiet cu pătrăţele minuscule) şi scrie-ţi gîndurile (puţine şi axate pe băieţi, ştim). Eu am zis hm frumos, dar nu ştiu ce să scriu! Ah, uite jurnalele mele (două avea!), eu am scris despre X şi X, am copiat fragmente din cărţile care-mi plăceau, chestii de-astea.
Am început să scriu, caligrraafic! Ceva cu azi e frumos afară, am copiat un poem romantic, am recitit de zeci de ori prima pagină. A doua zi la fel, pînă cînd am început să nu mai scriu chiar caligrafic şi paginile erau pline de: azi l-am văzut, era cu bicicleta, a claxonat de 3 ori, am aflat că o iubeşte pe Marinela, azi s-a uitat la mine am crezut că leşin de ce ce ce de ce mă iubeşte nu mă iubeşte?! am luat 5 la teză mama a aflat de la dirigă şi mi-a aruncat cu caietul în cap, nu mai am voie să ies afară.
Tot aşa, două carneţele de cooperator au fost nevoite să-mi suporte mie oftaturile. La liceu am scăpat la o agendă, am spus că am boala carneţelelor şi agendelor, ei, agenda aia era chiar jurnal adevărat cum trebuie, ghinion a avut şi aia, s-a nimerit fix cînd trăiam o iubire neîmplinită, eu credeam că el mă iubeşte, dar avea gagică, dar eu intuiam! că mă place doar pentru că se nimerea să avem sportul împreună şi la sport ai impresia că toată lumea se agită ca s-o vezi tu, mai ales că eu stăteam pe margine. Un an de zile m-a ţinut, un an de zile am descris orele alea de sport în cel mai mic amănunt.
Cînd am avut primul meu prieten de-adevăratelea, am luat hotărîrea eroică să distrug toate cele trei jurnale de dinainte şi să încep unul nou, jurnal de fericire! Altă minte n-am avut, decît să le dau foc pe aragaz, noroc că ai mei erau la servici şi după marele foc a rămas o aromă aşa de hîrtie arsă, dar pentru că nu părea nimic atins, am scăpat de interogări serioase.
În total am avut şi am omorît cu mînuţa mea şapte jurnale, cred că, dacă le-ar fi găsit şi citit cineva, aş fi murit de ruşine, iar cele de mai tîrziu erau groaznic de plictisitoare, numai spleenuri ce-am avut şi chinuri ce-am tot chinuit, pe de altă parte îmi pare rău, mai ales de primele, cred că azi aş rîde cu gura pînă la urechi dacă le-aş reciti, ah ce vremuri…
Oare ar putea fi posibil să scrii 60 de ani la un blog?
Mantzelegi? 
si eu am avut vreo cateva jurnale, dar nu le-am omorat, adica mai sunt si acum, ascunse bine de curiosi. ba chiar unul din ele, primul, e legat cu un elastic din ala de chiloti, ma scuzi, dar altceva nu aveam pe atunci, cu ce sa leg mai bine! incepusei cu afara ninge, tata s-a dus sa taie porcul, azi am luat un 3 la mate, l-am vazut pe A. de la geam, cumpara paine de jos. apoi, la altele, mai avansate entelectual, am inceput sa numar paginile, cu insert number centrat, - 1 - adica, si am ajuns la pagina peste 100 cu mult, pagini din acelea A4, mari, albe, scrise fata/verso. multa rabdare aveam, pe atunci.
apropos de ideea din ultima fraza, chiar mai inainte ma gandeam si eu la oare cat timp poate un om sa scrie pe un acelasi blog. motiv pentru care nu o sa il mai inchid pe al meu.
supces si tie.