Mi-a venit gentuţa pentru computer, aia de pe fundul băiatului, e roşie, e enormă vai de mine, dar probabil că o să-mi pun şi o boarfă două să am acasă, în cazul în care nu reuşesc să-mi recuperez bagajele între avioane, în Bucureşti. Asta mi-a venit sîmbătă înainte să plecăm de acasă, ne-a dat-o vecina că o interceptase cînd nu ne găsise poştaşul şi a fost de treabă. După care ne-a întrebat dacă nu închiriem o cameră şi noi ne-am uitat cam perplecşi, sincer, asta ne-ar mai lipsi.
Apoi am plecat la un magazin de jucării, să cumpărăm nişte prostii pentru copiii de-acasă, voiam să-i iau l-o nepoată o trusă de machiaj şi DD mi-a făcut o teorie cu machiajul care nu ar trebui aprobat de părinţi, care m-a lăsat uimită de o asemenea înverşunare, o fi văzut vreun documentar şi nu-mi spune, cu machiajul preşcolar nociv?, i-am propus o pereche de pantofiori de balerină roz cu pufuleţ şi a spus că sînt oribiiili, că se murdăresc foarte repede şi nu au talpă rezistentă (care n-o aveau deloc de fapt talpa aia şi orcum nu o să joace ruibi cu ei!).
Ne-am învîrtit şi am găsit o maşinuţă teleghidată cu un fel de ceas care-l pui la mînă şi o butonezi chiar de la mînăă DD a zis asta asta i-o luăm lu Andreea, măimăăăiii cum să-i iei fetei aşa ceva! Şi costă o grămadă de bani! Hai mai bine să ne-o luăm nouă, că eu n-am avut niciodată maşinuţe teleghidate. Ce-i luăm copilei? Uite o costumaţie de zînă! Da uite o costumaţie de OmuPăianjen! Cum poate un om să nu priceapă că unei fetiţe de 5 ani nu poate să-i placă o păpuşă cu BartSimpson mai mult decît una cu Barbi, mă depăşeşte. Pînă la urmă ne-am dus la o vînzătoare şi i-am zis să ne consilieze, ea ne-a recomandat o casetuţă mică de bijuterii, cu o balerinuţă care o învîrţi cu cheia şi cîntă şi balerina aia se bîţîie în cerc. Nu ne-a plăcut la niciunul, dar este un produs foarte popular în lumea viitoarelor femei de nădejde ale universului, deci sigur îi va plăcea cadouatei, aşa că ne-am hotărît pe loc s-o luăm!
Pentru că urma duminică să mergem la ziua lui Edi, ne-am dus la jocuri jocuri de copii mari şi eu am zis că sînt avidă de-o fantezie şi DD atîta aştepta să-mi roadă capul cu un joooc. Eu mă feresc să mai joc jocuri de-astea pe nivele şi pe strategii, pentru că nu sînt în stare să stau de bun simţ şi ajung să joc zile săptămîni întregi fără să las calculatorul din mînă şi fără să mai gîndesc altceva. Dar acuma m-a prins vulnerabilă şi mi-a zis hai să-ţi arăt că tocmai ce-au lansat ăştia un nou epizod şi cred că ţi s-ar potrivi (dada!), din GuildWars! M-a ucis, m-a terminat de cap cît de frumos e şi ce chestii are, chiar are!, voiam să-l iau să mă duc acasă să mă joc dar am fost oprită, că probabil nu mai plecăm în concediu dacă îl luam acuma, rămîne în studiu, am scobit toate manualele posibile de pe net şi sînt pregătită să mă bat!
Rămîne pentru după ce mă întorc, dacă se constată că eu nu mai respir pe aici, să ştiţi despre mine că sînt în bătălie. Şi dacă scap la el, pe cuvîntu meu că fac tutorial în română să ajute toţi gheimerii de jocul ăsta, să facă treabă, să ne asociem, că putem să ne asociem, da, să facem ghilde! Întîi să pricep mişcarea.
Am speranţa nemărturisită că voi mai primi un cadou retrospectiv de ziua mea… Se anunţă vremuri suspansioase…
…la alea sa te tii cand iti umplu o masa cu monstruletzi si castele si altele…
uhuuu
Sint aici magazine de din astea cum ar fi soldateii, doar ca sint tooofelu de omuletzi si animalutze!
da’eu am jucat un joc foarte mishto “de societate” cu niste oi pe care trebuia sa le grupezi in tarcuri, vanatori si lupi si arata ca un puzzle foarte interesant si ala m-as mai juca 
Cînd vii în Iaşi, deeeci? Că-ţi fac eu cadou retrospectiv
(nu ştiu ce înseamnă gîndacul ăsta, da’ e simpatic)