Aici scrie Suzi!

Fuste

31 martie 2009

Gii mă omoară moda, azi am văzut trei femei crăcănate, îmbrăcate în fuste. Şi doamna noastră care face curăţenie şi este cam de două ori cît mine în gabarit (adică aprox 230 de chile) a venit azi cu o rochie scurtăă de dantelă neagră şi guleraş alb ca la pension, m-am uitat ca la capră la ea, nu mă prindeam ce e cu rochia ei, mai ales că a venit să dea cu aspiratorul, nu să ne prezinte ultimele creaţii din colecţia “şcolăriţe dirty”!

Mă gîndeam eu cum ar fi dacă aş veni într-o zi la servici cu o rochie de genul… să-mi las pletele mele de 5 centimetri în vînt şi să-mi trag un mini peste picioarele mele în X, cred că aş lăsa pe toată lumea marmură după care m-ar crede nebună şi aş primi primul avertisment de indisciplină plus bani de taxi să mă duc să mă schimb. Ceea ce n-ar fi chiar o tragedie, dar mi-e jenă, în orice caz, am avut cinci minute de reverie foarte colorată mi-am imaginat cum ar fi şi m-am binedispus foarte bine!

Cu ocazia vremurilor, au ieşit urzicile la noi, din păcate nu au ieşit unde trebuie, iar oamenii de aici nu ştiu că poţi  culege urzici din natură, nu trebuie neapărat să le cumperi omologate. Este pe drumul meu un parc şi lîngă parc un zid şi lîngă zid tot felul de tufe irigate frecvent de diverse animale scoase la plimbare sau venind de la pub, printre tufele alea am zărit eu urzici şi mi-au lăsat gura apă, numai la ele mă gîndesc de vreo săptămînă de cînd le-am zarit şi în fiecare zi trec pe acolo mă socotesc cum să le tai să le bag în poşetă fără să mă vadă cineva şi cum să le pun în oală cînd cred că nu sint chiar pure ca roua dimineţii şi mi-e cam greaţă. Dar, dacă iei urzicile din pădure, şi acolo animalele sălbatice pot să-şi facă nevoile pe ele şi noi nu ştim şi le cumpărăm bine mersi, nu?

Pentru domniţele care s-au scandalizat mai ieri de morbiditatea şi patetismul cărţilor cu amorul nebun dintre  vampirelul de o sude ani şi adolescenta nevinovată, bun, acum în prezentare avem ceva mai realist şi ne-dulce! Vine aşa, un tip are un accident de maşină unde sufere arsuri de grade inimaginabile, rămîne fără nişte lucruri în dotare şi ne explică pe larg cum arde pielea şi părul şi glandele, cum cedează organele şi i se pune piele de pe cadavre şi de la porci să nu se infecteze… o minune! şi vrea să se cam sinucidă, pentru că şi pe el îl îngrozea cum arată ca şi pe mine cînd citeam, doar că eu uit repede, dar el om întreg nu avea să se mai facă. Cum stătea el cuminte la spital în aripa cu arşii il vizitează o gagică din aripa cu nebuni care îl ia foarte familiar că ce faci dragă, este a treia oară cînd te arzi, cît crezi că o să mai reziste inima mea să tot o faci vraişte, de 700 de ani ne chinuim aşa! Tipul rămîne cam fără aer, dar ea o să-l lămureasca în cîteva sute de pagini. Am nimerit din lac în puţ!