Daca o intrebati cumva pe Suzi ce mai citeste, n-o sa va faca apologia domnului de Unamuno care cu Tragicul sens al vietii lui ii pune mintea pe ginduri, nici a domnului Tolstoi care cu a sa Inviere o profunzeaza de numa, o sa va spuna ce-a citit azi dimineata in autobuz…
Azi dimineata aveam de gind sa rup cartea-n doua, ca eram la un capitol foarte foarte fain (Invierea deci), asa ca m-am dus in spate unde nu-mi vine zumzetul intregului autobuz, bineinteles, cu riscul ca tot in spate sa se aseze si grupuri de studenti spaniolo/italiano/latino care ma termina cit de guralivi pot fi.
M-am dat linga o tinara care citea super de concentrata, mi-am scos cartea si-am inceput, numai ce-o simt pe fiinta din dreapta ca incepe sa ofteze, la putin timp o apuca chicoteala si niste framintari pe ea, de m-a disturbat. Ridic ochiul din cartea mea si-l bag in cartea ei, era in franceza, si oohohooo zilele trecute tocmai ce rideam despre niste carti inteligente, acuma a venit la rind doamna mea, doamna care-mi este foarte aproape de suflet, deoarece mi-a aratat ca limba franceza nu este buna numai pentru scoala si Anatole France ultra plicticos, ci chiar te poti bucura de ea lumeste zic.
Si anumea, fiind eu in Franta si fiind, culmea ghinionului, foarte malada fix cind ar fi trebuit sa ma bucur de natura frantuzeasca, mi s-au pus in brate niste carti cu mentiunea nici n-o sa simti ca tre sa stai la pat. Desi eu mi-as fi dorit sa lecturez ceva mai savant ca sa trec la ceve ca pe cind eram bolnava in asa o tara straina si rafinata am citit … George Sand, sa zicem, a fost o doamna englezoaica, tradusa in frantuzeste, dar tradusa foarte frumos, chiar n-am simtit cum treceau orele!
Acum in autobuz, fata cu pricina citea si ea din autoarea pe care-am savurat-o si eu si, cum mintea mea se indreapta des si cu mare bucurie spre frivolitati, normal ca m-am apucat sa citesc linga ea din cartea ei, asa cam oftat impreuna vai ce bine a fost!, jumate de ora am intors foile cu super impacientare, era sa nu mai cobor din autobuz, am citit pina la ultimul metru!
Nu gasesc citate, dar pot oferi o mostra de prezentare ce exact se intimpla in carte! Sper sa se termine cu bine, eu am citit putin de la jumate cind tocmai avea loc o disputa care s-a lasat cu bezeuri. Vine asa:
” Non je ne veux pas me marier. Surtout pas avec vous, Majesté ! Vous êtes un terrible don Juan, tout le monde est au courant de vos frasques ! ” Avec son franc-parler habituel, la princesse Vera, du haut de ses dix-sept ans, a osé dire son fait au roi de Salamos. Abasourdi, celui-ci en demeure sans voix : doit-il en rire ou se fâcher ? Mais Vera est si charmante, si spontanée qu’on ne saurait lui en vouloir. Aussi, lorsqu’elle se trouve mêlée à un sombre complot politique, le roi, sans rancune, n’hésite pas à voler à son secours. Et, peu à peu, Vera se prend à regretter d’avoir proclamé haut et fort qu’elle ne l’épouserait jamais. Car elle doit bien le reconnaître : elle l’a mal jugé. En fait, elle ne cesse de penser à lui… Hélas ! comment le lui avouer sans perdre la face ?
Œuf! Œuf! Œuf! Barbara Cartland ma nebuneste!
vezi, totusi, ca n-ai mai zis nimic cam de multisor. 
hai ca te-asteptam cu nerabdare!
ah tu ce mistoo barbara e si ecranizata am impresiaaaa, era un film o nebunie in trei parti si se chema ceva cu trandafiri la romaniiiii!!
ah, bune lecturi tu, bune!